Pe străzile acestui mic colţ de Europă din estul Marii Britanii conversaţiile se poartă adesea în letonă sau lituaniană, iar pe rafturile magazinelor lucesc cârnaţi polonezi şi sticle de votcă.
Odată cu apariţia cafenelelor poloneze şi produselor baltice, Bostonul s-a schimbat mult faţă de situaţia de la recensământul din 2001, când cei 249 de rezidenţi germani constituiau cea mai importantă comunitate străină.
Marea Britanie se aşteaptă anul viitor la un al doilea val de imigranţi din Europa de Est, provenind de această dată din Bulgaria şi România, ai căror 29 de milioane de cetăţeni urmează să aibă acces pe piaţa muncii în toate statele membre UE.
Această veste suscită o stare de efervescenţă la Boston, unde una dintre şcoli a arborat deja panouri în cinci limbi invitând automobiliştii să conducă prudent.
„Vom fi, în curând, străini în oraşul nostru”, se plânge Joan, o pensionară. „Am vecini din Europa de Est şi nu e nimic mai drăguţ. Dar ajunge, nu mai vrem alţii”, adaugă ea.
Vecinii săi nu sunt uitaţi atunci când sunt enumerate toate nemulţumirile faţă de noii rezidenţi, de la presiunea suplimentară pe care o exercită asupra serviciilor publice şi până la faptul că aceştia conduc uneori, în mod greşit, pe cealaltă parte a drumului.
Atunci când Polonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Estionia şi Cehia au aderat la UE, în 2004, Marea Britanie a fost una dintre primele ţări care şi-au deschis imediat piaţa muncii noilor veniţi.
A treia economie europeană, ea a devenit o destinaţie atractivă pentru muncitori din fostele ţări comunsite, foarte sărăcite.
Rezidenţii de origine asiatică, reprezentând aproximativ şapte la sută din populaţie, şi cei de culoare, reprezentând aproximativ trei la sută, rămân cele mai importante două grupuri de imigranţi în Marea Britanie, din cauza trecutului său colonial.
Însă dintre cei 62 de milioane de locuitori ai ţării, un milion sunt din Europa de Est, iar poloneza este a doua cea mai utilizată limbă după engleză.