Boala a fost observată prima dată în Fort Riley, Kansas, Statele Unite la 11 martie 1918. Aliaţii din Primul război mondial au numit-o gripă spaniolă, pentru că a primit mai multă atenţie în ziarele spaniole decât în restul Europei. Spania nu a fost implicată în conflict, iar presa nu era cenzurată ca în restul Europei.
Boala începea gradat, ca o gripă, cu cefalee, stare generală alterată, febră, frisoane moderate, tuse uscată şi apoi productivă, dureri musculare, dureri toracice sub formă de junghiuri.
Rata mortalităţii pandemiei din 1918-1919 nu se cunoaşte, dar se estimează între 2,5-5% din populaţia de pe Terra din acel moment. Gripa a putut ucide 25 milioane în primele 25 de săptămâni. Spre comparaţie, SIDA a ucis 25 de milioane în primii 25 de ani. În India au murit 17 milioane de persoane, aproximativ 5% din populaţia din acea epocă, atingând o rată a mortalităţii de 20% în unele zone. În armata indiană, cel puţin 22% dintre soldaţii care s-au îmbolnăvit au murit. În Statele Unite, aproape 28% din populaţie a suferit gripa şi 500-675 mii au murit. În Marea Britanie au murit 200.000, Franţa peste 400.000. În Alaska şi Africa de Sud, au murit comunităţi întregi. În Australia au murit 10.000 de persoane şi în insulele Fiji au murit 14% din populatie în doar două săptămâni, iar Samoa Occidentală 22%.
Spania a fost una dintre ţările cele mai afectate, cu 8 milioane de infectaţi şi aproximativ 300.000 morti. În Mexic, regiunea cea mai afectată a fost statul Nuevo Leon, în care, de la 1 octombrie până la 15 decembrie au murit 5.015 persoane, populaţia statului era de 336.000 locuitori.
