La 11 ani de la războiul civil din Macedonia, cea mai săracă republică din fosta Iugoslavie, problema naţională nu a fost încă soluţionată, constată cotidianul rus Kommersant. Potrivit datelor oficiale, albanezii reprezintă astăzi 25 la sută din cele 2 milioane la cât se cifrează populaţia acestei ţări, iar musulmanii – pe lângă albanezi este vorba de turci, bosniaci şi macedonenii convertiţi la islam – 35 la sută. Relaţiile dintre slavii ortodocşi şi albanezi rămân, în cel mai bun caz, unele de înstrăinare şi precauţie.
Fostul comandant Ali Ahmeti face parte astăzi din guvernul de coaliţie al premierului Nikola Gruevski. Amnistierea generală şi legalizarea ‘luptătorilor pentru eliberarea poporului albanez’ au constituit una dintre prevederile acordurilor de pace de la Ohrid, semnate în august 2001, cu medierea Occidentului, şi care au pus capăt războiului civil, precizează Kommersant.
‘În mod formal, trăim în pace cu albanezii, însă nu nutrim sentimente călduroase faţă de ei’, recunoaşte pentru ziarul rus un jurnalist macedonean. ‘Albanezii ascultă de SUA, iar americanii le-au spus să fie cuminţi. Însă, unde este garanţia că peste câţiva ani situaţia nu se va schimba? Printre albanezi sunt din ce în ce mai mulţi radicali, wahabiţi, pentru care indicaţiile de la Washington nu sunt lege’, explică jurnalistul.
‘Referitor la atacul terorist anchetat, nu trebuie să generalizăm. Această crimă a fost comisă de oameni concreţi, care vor fi pedepsiţi. În general, însă, acordurile de la Ohrid funcţionează, iar autorităţile desfăşoară faţă de albanezi o politică reuşită de integrare fără asimilare’, a declarat preşedintele Macedoniei, Gjorge Ivanov.
Cu toate acestea, dintre toţi macedonenii intervievaţi de corespondentul Kommersant, doar preşedintele Ivanov priveşte atât de optimist problema integrării albanezilor. Din discuţiile cu cetăţenii simpli cotidianul rus şi-a creionat o imagine puţin îmbucurătoare: albanezii şi slavii trăiesc în lumi paralele, încearcă să nu se mute în cartiere ‘străine’, iar căsătorii mixte aproape că nu există. Albanezii îşi au propriile instituţii de învăţământ. În cartierul albanez din Skopje, de exemplu, sunt lipite afişe pentru înscrieri la Universitatea Tetovo, capitala neoficială a ‘revoltei din 2001’.
‘Din păcate, în Balcani sunt viabile doar statele monoetnice. În toate republicile populate de mai multe naţionalităţi au început probleme care nu se mai termină’, îşi exprimă regretul un interlocutor al Kommersant din Skopje. La plecare, acesta i-a adus la cunoştinţă jurnalistului rus ‘o veste bună’: în ultimii ani, în familiile albaneze a scăzut natalitatea, iar acum aceasta este aproape ca la slavi. Prin urmare, procentul populaţiei albaneze nu va creşte atât de repede ca până acum şi albanezii nu se vor transforma într-un viitor apropiat dintr-o minoritate într-o majoritate. ‘Astea-s bucuriile actuale ale macedonenilor’, subliniază în final cotidianul rus.