EXCLUSIV MONEY.RO - Macroeconomistul Finanţelor: Vom fi în recesiune şi în 2010 (video)

Măntescu este primul oficial din actualul guvern care sune că 2010 va aduce creştere negativă pentru economia românească, estimările făcute până acum implicând stagnare sau foarte uşoară creştere.

Specialistul Finanţelor crede că anul viitor nu vom ieşi din recesiune, în principal din cauza reacţiei întârziate a economiei la evoluţiile externe. “Va fi o contracţie mică, în 2010, prin comparaţie cu ce s-a întâmplat anul acesta. 2009 este cel mai greu. O scădere de la plus 7% la -7% sau -7,5% cât va fi anul acesta este foarte mult. Probabil că economia se va contracta anul viitor cu până la 2%”, a mai declarat Măntescu.

“Resursele de creditare nu vor mai fi cele din perioada precedentă. Asta înnegurează perspectivele unei reveniri rapide a economiei. Nici pe departe, situaţia creditării şi situaţia macroeconomică de dinainte de criză nu va mai fi întâlnită în următorii 20 de ani. E un cu totul alt peisaj acum. Costurile de finanţare vor fi mai ridicate. Acesta este efectul principal al crizei prin care trecem”, declară Măntescu pentru MONEY.ro.

Criza reprezintă o oportunitate pentru România, în condiţiile în care există obiective mul­ti­ple pe care trebuie să le atingem pe termen scurt şi mediu: limitarea efectelor recesiunii asupra economiei, raţionalizarea cheltuielilor publice de funcţionare, creşterea investiţiilor pu­blice concomitentă cu diminuarea substan­ţială a deficitului bugetar şi atingerea criteriilor de la Maastricht - în special cele cu privire la inflaţie şi dobânzi - şi aderarea la zona euro în 2014, spune Măntescu.

O contracţie a economiei în 2010 este inevitabilă

>Aţi spus, în toamna anului trecut, când va ajunge criza în România. Închidem cercul? Când vom scăpa de ea?

Economia globală dă deja semne de revenire. Tonul îl dă SUA. Pachetele de măsuri monetare şi fiscale din SUA şi Europa vor avea ca rezultate limitarea efectelor crizei şi relansarea economiilor. Însă, problema creditării va deveni una cronică. Ce se observă e că aceste pachete macro au condus la o creştere substanţială a deficitelor bugetare şi a datoriilor publice. Acestea urmează să fie finanţate de către state. Cele mai mari economii vestice au deficite totale de finanţat de peste 2.000 miliarde de dolari la această dată. Iar când statul se împrumută, resursa de credit din economie scade dramatic. Creditele pentru popu­laţie şi companii vor fi pentru multă vreme scumpe. Este valabil şi pentru România.

> Şi atunci, când vom ajunge la situaţia de anul trecut?

Resursele de creditare nu vor mai fi cele din perioada precedentă. Asta înnegurează perspectivele unei reveniri rapide a economiei. Nici pe departe, situaţia creditării şi situaţia macroeconomică de dinainte de criză nu vor mai fi întâlnite în următorii 20 de ani. E un cu totul alt peisaj acum.

Costurile de finanţare vor fi mai ridicate. Acesta este efectul principal al crizei prin care trecem. Trebuie să luaţi în calcul şi faptul că efectul net al pachetelor de stimulare a economiilor asupra cererii agregate este mult mai redus decât cel anticipat. Este multă incertitudine pe toate pieţele. Economia globală a trecut de la o volatilitate foarte redusă la o perioadă de volatilitate şi incertitudine foarte ridicată care nu va trece repede.

>Chiar în prognozele statului, care spun că anul viitor vom avea un plus. Minuscul, dar plus.

Eu vă spun că o contracţie a economiei în 2010 este inevitabilă, urmând să intrăm pe plus, cu ajutorul factorilor externi, abia în 2011. Este un fapt deja cunoscut că în primul trimestru contracţia a fost mai mare decât cea anticipată. Aceasta a fost cauzată exclusiv de factorii externi. Să vă explic cum funcţionează. SUA au fost motorul principal de creştere economică din lume. Economia americană dă acum semne de revenire şi, dacă va ieşi din recesiune, va trage celelalte economii după ea. Aşadar, se aşteaptă o revenire a economiei americane în 2010. Ce se întâmplă în SUA se va întâmpla şi în Europa, cu un lag de trei-şase luni. Efectele din Europa de Vest încep să se simtă în România după alte şase luni. Cu alte cuvinte, dacă recesiunea se termină în SUA la sfârşitul acestui an, în România se va termina la începutul lui 2011. Criza a venit la noi cu aceeaşi întârziere.

>Despre ce fel de contracţie vorbim?

Va fi o contracţie mică prin comparaţie cu ce s-a întâmplat anul acesta. 2009 este cel mai greu. Este un şoc pe care l-a primit economia. O scădere de la plus 7%

la -7 sau -7,5% cât va fi anul acesta este foarte mult. Probabil că economia se va contracta anul viitor cu până la 2%. Apoi, din 2011 vom reveni pe creştere. Din cauza efectului de bază scăzut vom avea o creştere mai rapidă decât media europeană, pe termen mediu. E greu de previzionat, dar o creştere medie de 3-3,5% în următorii cinci ani poate fi luată în calcul într-un scenariu de bază.

 

Am realizat mai devreme că avem probleme bugetare

> Sunteţi de acord că ar trebui să ne uităm la Ungaria ca să vedem ce ne aşteaptă?

Ne asemănăm cu Ungaria la deficitul bugetar mare creat de cheltuieli de tip structural. Ei au avut o perioadă lungă de politică fiscală extrem de laxă, expansionistă, care a condus la o datorie publică foarte mare. Noi am avut o datorie publică mică şi va creşte marginal pe urma acestui deficit pe care-l avem. În 2007 era de 12% din PIB, va ajunge probabil la 22%, mult sub pragul de 60% cerut de Maastricht.

Am fost proactivi anul acesta. Am mers imediat la instituţiile financiare după ajutor. Am luat măsurile pe care ni le-au cerut. Ungurii au conştientizat foarte târziu că au probleme bugetare grave. La ei s-a ajuns şi la probleme sociale din cauza aceasta. Din acest punct de vedere este o mare diferenţă între noi şi unguri. Ăsta este un avantaj pentru noi, ca societate şi clasă politică. Am luat măsuri la timp, şi asta a fost foarte bine.

> N-ar trebui, totuşi, ca statul să iasă din propria criză sistemică?

Criza reprezintă o oportunitate pentru România, în condiţiile în care există obiective multiple pe care trebuie să le atingem pe termen scurt şi mediu: limitarea efectelor recesiunii asupra economiei, raţionalizarea cheltuielilor publice de funcţionare, creşterea investiţiilor publice concomitentă cu diminuarea substanţială a deficitului bugetar şi atingerea criteriilor de la Maastricht (în special cele cu privire la inflaţie şi dobânzi) şi aderarea la zona euro în 2014. Dozajul şi secvenţialitatea măsurilor de politică economică sunt esenţiale din această perspectivă. La ora actuală lucrăm la un cadru bugetar pe termen mediu care să coreleze aceste obiective cu nivelul resurselor disponibile. Din această perspectivă ne uităm la măsuri de creştere a eficienţei cheltuielilor publice, raţionalizarea şi redirecţionarea acestora, inclusiv prin reducerea numărului de salariaţi în sectorul public. În plus, este nevoie de îmbunătăţirea suplimentară a colectării, lărgirea bazei de impozitare şi în ultimă instanţă de o creştere selectivă a unor rate de taxare odată ce panta ascendentă a ciclului economic se consolidează.

Trebuie să mai înţelegem un lucru: oricât de mari sau de mici ar fi veniturile bugetare, acestea sunt limitate. Trebuie să stabilim obiective şi priorităţi clare şi limitate ca număr din punct de vedere al cheltuielilor bugetare, care să fie menţinute pe o perioadă suficientă de timp care să permită punerea lor în aplicare.

Pe termen scurt, creşterea taxelor ar fi un dezastru

> Cum puteţi răspunde, ca stat, la aceste dificultăţi?

În condiţiile în care contracţia economică reduce veniturile statului trebuie să ne concentrăm pe termen scurt şi mediu pe diminuarea cheltuielilor bugetare ca o modalitate principală de corectare a deficitului. Din păcate, România a avut o politică bugetară expansionistă la un moment nepotrivit. Creşterea substanţială a deficitului bugetar promovată în 2008 a condus la limitarea şi chiar la eliminarea spaţiului de manevră bugetară necesar pentru contracararea efectelor crizei, prin investiţii.

Deficitul a fost de 5,4% din PIB în 2008, iar două treimi din cheltuieli au fost de asistenţă socială, pensii şi cheltuieli salariale şi dobânzi. Acestea sunt cheltuieli structurale, care nu pot fi modificate de la un an la altul în mod major. Spaţiul bugetar pentru investiţiile publice, şi aşa mic, a fost, practic, anulat atunci când, din cauza crizei, au început să scadă veniturile bugetare. În primul semestru din 2008 aveam o creştere nominală de venituri bugetare de peste 20%, acum scad cu 6-7% nominal, adică un 12-13% real. Este clar că spaţiul pentru investiţii se diminuează foarte mult. Oricât de mult s-ar dori politic să se injecteze bani în economie, aceasta este realitatea. De aceea, principala noastră prioritate trebuie să fie, în acest moment, promovarea unor raţionalizări ale cheltuielilor de funcţionare a statului.

>Au existat zvonuri că Guvernul ar lua în calcul chiar o sporire a taxelor.

Pe termen scurt, cred că măsurile de reducere substanţială a cheltuielilor publice, sau măsurile de sporire a veniturilor bugetare, prin majorarea ratelor de taxare, nu sunt de dorit. Măsurile radicale pe termen scurt sunt contraproductive, pentru că ar accentua recesiunea economică, riscând să intrăm într-un cerc vicios - contracţie economică ridicată, venituri bugetare scăzute, deficite bugetare mari. Ceea ce trebuie să facem într-o primă fază este să creştem eficienţa modului de utilizare a resurselor publice şi să raţionalizăm cheltuielile de funcţionare. Cheltuielile de personal, de asistenţă socială, cheltuielile materiale şi cele cu subvenţiile trebuie reduse ca pondere în PIB. Din această perspectivă prevederile din Acordul cu FMI şi Comisia Europeană sunt binevenite şi trebuie puse în practică.

Pe partea de venituri, România are cel mai scăzut nivel al colectării bugetare din UE. Sunt mai multe cauze. Ratele nominale de taxare sunt printre cele mai scăzute. Avem cota unică de 16% şi TVA de 19%. Chiar şi contribuţiile sociale sunt scăzute, chiar dacă la prima vedere am crede altceva. După creşterea cu 3,5 puncte procentuale faţă de ianuarie 2008, România se află în continuare pe locul opt în Uniune la nivelul cumulat al ratei de taxare la contribuţiile sociale, cu niveluri mai scazute decât multe state vecine. Ratele de taxare trebuie să crească neapărat, dar, repet, nu acum, ci abia când economia intră pe un trend crescător. 

 

> Vă împrumutaţi foarte des în ultima vreme şi mulţi au început să-şi pună întrebări...

Nu trebuie să fie o surpriză că statul român se împrumută. Toate guvernele se împrumută mult acum. Veniturile bugetare de pe hârtie nu mai sunt valabile, pentru că economia s-a contractat mai mult decât era previzionat, cum am mai spus.

În schimb, cheltuielile structurale de care v-am spus au rămas. Astfel gap-ul dintre cele două componente ale bugetului s-a mărit.

Pe de o parte, ne împrumutăm să acoperim această diferenţă, iar pe de altă parte, în condiţiile în care deficitul bugetar din 2008 a fost ridicat şi a fost finanţat prin împrumuturi pe termen scurt cu scadenţa în 2009, refinanţarea a fost, la rândul ei, ridicată.

Statul va trebui să se împrumute din ce în ce mai mult. Vom avea un deficit mare anul acesta. Toate ţările au deficite bugetare mari acum, dar în statele dezvoltate au fost create în urma alocărilor pentru revigorarea economiilor. La noi, din cauza ponderii mari a cheltuielilor structurale nu am avut cum să injectăm bani în economie.

Urmăreşte emisiunile TMC şi toate ştirile video pe WEBTV