Absenţa din campaniile candidaţilor a unor analize privind starea economiei ca urmare a modului cum ea a fost guvernată, a unor aprecieri privind principalele deficienţe ale structurii economiei în corelare cu dinamica dezvoltării sociale, a unor idei personale asupra modului cum văd domniile lor căile de reparare a greşelilor şi de concepere a unui model de dezvoltare pentru viitorii ani mă îngrijorează profund.
Sunt îngrijorat pentru că aştept de la preşedintele României secolului XXI, şi membră a Uniunii Europene, nu numai abilităţi politice, ci şi o capacitate vizionară de orientare a ţării într-o direcţie mai bună decât cea pe care a avut-o până acum. Aştept ca, pe lângă avânt fotbalistic şi bun-simţ, preşedintele să aibă şi intuiţia necesară nominalizării unui prim-ministru poate mai puţin vorbitor al limbii FMI, dar un foarte bun cunoscător al adevăratelor probleme pe care România le are şi care o menţin în coada Europei.
Sunt probleme pe care le-am moştenit de la comunism şi pe care nu le-am putut rezolva, dar sunt şi probleme apărute mai recent, ca urmare a unor guvernări mai mult decât mediocre. Astfel, ar trebui, după părerea mea, avut în vedere faptul că deficienţele şi erorile de guvernare:
1. au determinat ca restructurarea economiei să se realizeze prin influenţe exclusiv externe, prin pătrunderea haotică a capitalului străin pe calea delocalizărilor, urmare a faptului că nu a existat o strategie naţională pe termen lung menită să definească priorităţile structurale pe baza analizei factorilor naţionali de avantaj comparativ. Ca urmare, economia românească a fost transformată într-un subcontractor specializat în producerea de piese de schimb, subansambluri şi produse de lohn pentru pieţele occidentale;
2. această restructurarea a transformat economia românească într-o piaţă dependentă de import. Ca urmare a incapacităţii conceperii şi organizării unui sistem modern de exploatare agricolă şi a valorificării resurselor agricole proprii, consumul primar de produse agricole şi alimente provine în proporţie de circa 70% din import;
3. s-a produs un proces de involuţie a nivelului de dezvoltare industrial. Ca urmare a efectelor conjugate ale lipsei de strategie şi a infuziei haotice de capital străin, s-a accentuat caracterul de economie “manufacturieră de asamblare”, în dauna caracterului de economie “de inovare şi cercetare”;
4. s-au dezvoltat sectoare de activităţi speculative (sectorul imobiliar) sau de servicii aferente consumului (retail, construcţii), ca urmare atât a unor lacune legislative, cât şi a relaţiilor politice clientelare. De asemenea, această situaţie a fost cauzată şi de dificultăţile echilibrării politicii monetare, în condiţiile unei macrostabilizări fragile şi ale unei politici bancare ostentativ şi exagerat orientate spre creşterea creditului de consum;
5. restructurarea economiei româneşti nu a fost decisiv influenţată nici de cerinţele pieţei unice europene, nici de fondurile comunitare. Negocierile pentru aderare au avut un pronunţat caracter politic şi electoral, cu accent pe bifarea unor termene, dar fără nicio legătură cu situaţia şi tendinţele manifestate în economia reală. Accesarea fondurilor comunitare a fost minimă şi întârziată.
Sunt doar câteva elemente care cred că ar trebui să beneficieze de atenţia candidaţilor la preşedinţia unei ţări care, poate, duce lipsă de spirit de competitivitate sportivă şi chiar de bun-simţ, dar în primul rând a dus şi duce mare lipsă de o bună guvernare.
> Mircea Coşea este profesor universitar şi are un doctorat în ştiinţe economice. A fost deputat în Parlamentul României şi membru al Parlamentului European.
