Cazul noului mecanism este o confirmare a teoriilor dedicate procesului construcţiei europene, în special, şi a celor similare acestuia, în general, care susţineau, încă din anii 1970, că în cadrul unui sistem integrat disfuncţionalităţile care în mod inerent apar, fiind de natură să îi afecteze pe toţi şi să dezechilibreze întregul, impun redefinirea mecanismelor de decizie comună în direcţia unei limitări a sferei de autonomie a statului şi a creşterii celei de gestiune integrată.
Aceasta nu înseamnă o pierdere a suveranităţii statului ci manifestarea deciziei independente a statului în cadrul unui aranjament liber consfiinţit creeat la nivel internaţional – esenţa nu este că alţii îţi împun ca stat ce anume să decizi ci că tu ca stat decizi în aşa fel încât să te afli în acord cu celelalte state cu care participi la o întreprindere comună (în care nu te-a obligat nimeni să intri) astfel încă să nu creeazi probleme care să le afecteze.
Orice sistem se confruntă la un moment dat cu probleme pentru care nu avea proiectate proceduri de răspuns. Important este ca el să fie perfectibil şi să merite să fie perfecţionat. Apariţia uneor crize este din acest punct de vedere o oportunitate care îşi permite să îţi evaluezi constructele. Ajungând la o astfel de Judecată de Apoi în urma căreia poţi acorda absolvirea sau condamnarea eternă ai ocazia să descoperi dacă problemele cu care sistemul analizat se confruntă sunt creeate chiar de acesta sau au apărut datorită logicii după care acesta a fost construit, a defecţiunilor unui subansamblu sau acţiunii unor factori exteriori. Dacă logica sistemului este defectă nu mai este nimic de făcut – este mai bine să îl consideri un experiment eşuat şi să renunţi la el.
În cazul nostru sistemul euro a fost pus în pericol de nişte state membre care s-au abătut de la regulile Pactelor de Creştere şi Stabilitate în condiţiile unei crize economice internaţionale.
Nu sistemul euro era de vină. Era de prezumat că toţi membrii Uniunii Europene şi ai Zonei Euro în special îşi vor respecta angajamentele luate (în condiţiile absenţei constrângerii) în privinţa menţinerii deficitelor bugetare şi a altor debite în anumite limite. Problemele au venit din partea unor jucători care nu au respectat regulile jocului şi care au avut ghinionul unei conjuncturi externe extrem de nefavorabile. Citește mai departe comentariul lui Mircea Marin pe Standard.ro
