În anii ’80 Dacia încă nu devenise accesibilă pentru toţi românii, mai mult din cauza producţiei limitate decât din cauza posibilităţilor financiare.
Pentru că importurile erau limitate de politica PCR, alternativa era Mobra sau Minimobra.
Cu echivalentul a două salarii şi jumătate, un proletar cu simbrie medie (cca 2.000 lei) îşi putea echiziţiona o Minimobra (4.900 lei), iar dacă vroiai cei 4 cai putere şi cutia de viteze cu patru trepre ai mobrei puteai plăti cei 7.900 Lei în 24 de rate lunare.
Motoarele erau produse la Metrom Braşov iar asamblarea se făcea la câţiva kilometri depărtare, la fabrica Tohan din Zărneşti. Acum, chiar dacă pri unele colţuri ale ţării încă mai fumegă câte o motoretă românească, istoria Mobra este un capitol încheiat al industriei auto-moto din România.
via: facebook
