Imediat după ce și-a proclamat victoria la referendumul de ieri, Recep Tayyip Erdogan a anunțat un al doilea referendum, pentru reintroducerea pedepsei cu moartea. Perioada ce începe de acum și până la alegerile din 2019, când noul președinte va avea, potrivit modificărilor votate, inclusiv posibilitatea de a dizolva parlamentul, este una critică pentru Turcia. Scorul strâns de la referendum, faptul că în orașele mari votul a fost NU, eventualele controverse legate de fraudarea acestuia, dar și profilul emoțional violent al națiunii, mă fac să cred că urmează doi ani grei pentru Erdogan, în ciuda senzației pe care o lasă acesta de la puciul eșuat de acum un an, că ține Turcia într-o mână de fier. Tot acest ultim an a arătat că Sultanul folosește, ori de câte ori are ocazia, diversiunea externă în scopul consolidării autocrației interne și probabil va continua să facă asta, combinând o retorică antioccidentală (după referendum, ministrul neamț de externe a zis doamne-ajută că s-a terminat campania electorală!) cu acțiuni militare concrete în Siria și Kurdistan.
Referendumul de ieri din Turcia este strâns legat de evoluția de după puciul militar eșuat. Filmulețul de mai jos explică succint acel eveniment și pe cele de după el, dar pentru noi, cel mai mult a contat faptul că puciul a schimbat fundamental relațiile dintre Rusia și Turcia, tensionate la extrem, cu puțin timp înainte, de doborârea unui avion rusesc. Azi, pare că Erdogan se înțelege mai bine cu Putin decât cu americanii.
continuarea, pe blogul lui Moise Guran