În noiembrie 2016, dezvoltatorul saudit Zain al Abidin Tawfiq și-a imaginat un site menit să revoluționeze lumea companiilor. Permitea superiorilor să știe ce gândesc despre ei angajații, fără ca acestora din urmă să le fie deconspirată identitatea. Numele expeditorului este mascat, prin urmare, pot fi trimise oricui mesaje anonime. Sistemul se numește Sarahah, cuvânt care în arabă înseamnă „sinceritate”, „deschidere”.
Cu capul plin de idei, Al Abidin Tawfiq decide rapid să mărească miza și să nu se mai limiteze doar la comunitatea angajaților. Urmarea a fost o poveste de succes, chiar dacă diferită de cea a giganților din Silicon Valley.
Propulasată grație influenței din țările arabofone, aplicația Sarahah se propagă în tot Orientul Mijlociu, până în nordul Africii. Mai întâi în Liban, apoi în Tunisia, iar în final a ajuns în Egipt.
Conștient că este deținătorul unei idei cu un puternic potențial economic, Al Abidin Tawfiq decide să creeze și o aplicație mobilă – ceea ce a și făcut în iunie anul acesta – pentru ca apoi să poată pătrunde mai ușor în țările occidentale.
Pentru a-și asigura răspândirea, Sarahah s-a servit chiar de unul dintre concurenții săi. Snapchat, deja foarte folosit de adolescenți, va juca rolul „calului troian”. Coincidență a calendarului, rețeaua Snapchat, având drept simbol o mică fantomă pe fond galben, a adăugat la 13 iunie o funcție prin care se poate introduce un link. Astfel, utilizatorii și-au putut partaja profilurile de pe Sarahah ca un veritabil virus. Succesul a fost imediat, în numai zece zile aplicația și-a doborât recordurile de descărcare și s-a clasat, la sfârșitul lunii iulie, pe primul loc în AppStore (Apple) și în top 10 pe PlayStore (Google), devansând Facebook, YouTube, WhatsApp, Instagram și… Snapchat.
