Oficialii companiei de rating spun că decizia „reflectă iminuarea perspectivelor de creştere economică a Italiei”, iar tensiunile coaliţiei de guvernare şi alte divergenţe din Parlamentul Italiei vor limita, în continuare, reacţia guvernului la situaţia economică dificilă”.
Agentia de evaluare financiară a tăiat o gradaţie din ratingul datoriei pe termen lung, de la „A +” la „A”, iar pentru cea pe termen scurt de la ‘A-1 +” la „A-1”.
Potrivit Standard and Poor’s, Italia ramane in categoria emitentilor de obligatiuni solide, dar ar putea fi afectata de schimbarile conditiilor economice. S&P este prima agentie de rating care retrogradeaza ratingul Italiei. Moody’s a anuntat vineri ca si-a extins analiza în cazul Italiei pentru a lua o decizie in „lunile urmatoare”.
Italia se alătură unor state precum Spania, Irlanda, Portugalia, Cipru şi Grecia care s-au confruntat cu scăderea ratingului în acest an.
Italia, care are cea mai mare datorie publică, în termeni nominali, dintre statele membre ale zonei euro (1.900 de miliarde de euro-120% din PIB), se confruntă cu un sentiment de neîncredere din partea pieţelor, care se aşteaptă la o extindere a crizei datoriilor în Peninsulă.
Senatul italian a votat în 7 septembrie un dificil plan de austeritate bugetară, în valoare de 54 de miliarde de euro, pentru echilibrarea bugetului în următorii trei ani.
Trezoreria Italiei a anunţat marţi că a reuşit să obţină 6,485 miliarde de euro de pe piaţă prin vânzarea de obligaţiuni cu maturitatea la cinci ani, dar la cele mai ridicate dobânzi de la introducerea euro. Randamentele pentru obligaţiunile italiene pe 5 ani au crescut la 5,60%, pentru aproape 4 miliarde de euro din obligaţiunile pe cinci ani.
Guvernul Italiei ia în considerare vânzarea unor active de stat, pentru reducerea datoriei publice masive, potrivit unor surse guvernamentale, citate de Reuters. Primele discuţii cu lumea financiară pe această temă vor avea loc cel mai probabil în această săptămână la Roma.
Printre posibilele opţiuni se află vânzarea unor proprietăţi deţinute de stat şi a unor participaţii în companiile locale de utilităţi. Cel puţin deocamdată, vânzarea unor participaţii la marile companii controlate de stat, cum ar fi Eni, Enel şi Finmeccanica, nu este luată în considerare.