Situatia este valabila mai ales in cazul afacerilor din domenii care nu necesita active multe – cum este cazul celor din servicii sau a celor din zona de e-business. La celalalt pol, adica cel cu sanse reale de finantare, se afla afacerile din comert, productie, transporturi sau constructii. Fie ca apeleaza la banci pentru a se finanta prin credite specifice, la fonduri de investitii, business angels sau incearca sa acceseze fondurile europene, drumul pana la obtinerea banilor este anevoios. Recent, Business Standard a organizat un focus-grup la care a invitat cativa antreprenori care au povestit prin ce au trecut pentru a face rost de banii necesari demararii afacerilor lor.
Sumele maxime pe care tinerii le pot obtine de la banci prin credite pentru start-up-uri, care nu necesita garantii, nu depasesc 20.000 de euro, bani insuficienti insa pentru a incepe o afacere. Iar daca afacerea este dezvoltata pe internet, greutatile sunt si mai mari, pentru ca, deocamdata, in Romania nu exista o cultura a finantarii prin fonduri de investitii cu capital de risc care sa vizeze start-up-urile. Chiar daca in momentul de fata exista cateva persoane, business angels, care investesc in e-businessul autohton, antreprenorii considera ca ei au pretentii mult prea mari, in special in ceea ce priveste procentajul de actiuni pe care vor sa-l detina din afacere. Ca atare, este destul de greu sa inchei cu ei un contract favorabil. Nu in ultimul rand, tinerii pot obtine finantare prin fondurile structurale, care insa, spun ei, par destul de criptice pentru cei care nu se pricep. De cele mai multe ori, ca sa aiba sanse reale de succes, trebuie sa apeleze la o companie de consultanta, un cost in plus pentru antreprenor.
Teoretic, atunci cand incepe o afacere, un tanar poate alege din mai multe surse de finantare, in functie de nevoile sale: credite bancare specifice, fonduri de investitii, business angels sau fonduri europene. Practic insa, finantarea unei afaceri la inceput se face, in majoritatea cazurilor, din economiile proprii sau din creditele pentru nevoi personale pe care un intreprinzator le acceseaza in nume propriu.
Situatia este valabila mai ales in cazul afacerilor din domenii care nu necesita active multe – cum este cazul celor din servicii sau a celor din zona de e-business. La celalalt pol, adica cel cu sanse reale de finantare, se afla afacerile din comert, productie, transporturi sau constructii. Indiferent de ce modalitate de finantare incearca sa obtina, drumul este anevoios. Cand vine vorba de finantare, chiar daca pe piata oferta bancilor include si credite pentru start-up-uri care nu necesita garantii, suma maxima pe care un tanar o poate obtine este de 20.000 de euro. “Cu aceasta suma nu poti incepe nicio afacere. Bancile nu dau niciun credit, daca nu ai garantii ipotecare, doi ani vechime in business, o cifra de afaceri buna si profit. Ca tanar antreprenor, esti blocat”, spune Loredana Manolache, fondatoarea Power On Global, care functioneaza de un an in zona de comunicare si publicitate, dar si in zona de traininguri si coaching.
Aceasta si-a inceput afacerea cu propriile economii si cu banii obtinuti din doua credite pentru nevoi personale. “Eu nu am putut sa accesez nici un credit bancar fara garantii ipotecare, chiar daca aveam o experienta de peste zece ani in domeniu, dintre care timp de cinci ani am condus o agentie, deci aveam si experienta ca administrator al unei afaceri. Dar asta nu a contat la banca”, povesteste Loredana Manolache. In plus, banca respectiva nu a considerat afacerea sa suficient de solida, chiar daca, dupa patru luni de functionare, avea o cifra de afaceri de 400.000 de euro si contracte pe cel putin un an, semnate deja de clienti. Situatia este insa considerata de banci ca fiind una normala. Institutiile financiare vad creditul respectiv strict ca pe o investitie, pe care trebuie sa o recupereze din banii pe care ii face afacerea respectiva. “Bancile au o politica de risc, iar dupa trei luni nu poti sa iti dai seama de parcursul unei firme, pentru ca exista sezonalitati ale unei afaceri, de exemplu. De aceea, orice banca analizeaza afacerea dupa sase luni sau dupa un an”, spune Sergiu Ene, product manager la Departamentul Micro Business din cadrul Raiffeisen Bank.
Cei care vin la Raiffeisen pentru obtinerea de microcredite sunt antreprenori de toate tipurile, de la cei care nu prea stiu ce inseamna un plan de afaceri pana la cei educati, care stiu foarte bine ce vor. “Stiu doar ca au nevoie de bani, iar reprezentantul nostru identifica ce nevoi are si ii recomanda tipul de credit pe care-l considera potrivit. Vorbim de nevoi curente, capital de lucru, bani pentru stocuri sau pentru a-si construi ceva. Rata de aprobare a creditelor la noi este de 70-75%, iar companiile functioneaza mai ales in comertul cu amanuntul, comertul angro, constructii etc.”, spune Sergiu Ene.
Marius Bostan, senior partner al VMB Partners, companie care se ocupa de initierea emiterii de obligatiuni municipale in Romania, recunoaste ca cei mai multi antreprenori recurg la cunostinte, familie si prieteni pentru a strange capitalul necesar pentru faza de inceput. Cu toate acestea, este de parere ca cine are un business-plan bun si este convingator, gaseste o modalitate de finantare, iar daca aceasta este sau nu avantajoasa depinde de oferta de pe piata. “Oferta devine din ce in ce mai bogata. Au mai aparut fonduri de venture capital, dar nu cred ca finanteaza proiecte mici. Au mai aparut institutii de microfinantare. Eu cred ca problema este ca ei au o idee in cap, dar poate nu stiu sa o scrie. Daca reusesti sa faci un plan de afaceri bun si esti convingator, sunt 70-80% sanse sa gasesti finantare”, crede Bostan.
Loredana Manolache a obtinut finantare la un an de la debut. “Eu, ca om de afaceri, imi asum o serie de riscuri. Banca nu isi asuma niciun risc, acel coeficient de risc e doar pe hartie, pentru ca investeste in lucruri 100% sigure. Creditul pe care am reusit sa il accesez presupune costuri mai mari, platesc o dobanda pe care mi-am asumat-o, dar macar mi s-a oferit oportunitatea”, spune aceasta.
In cazul lui Vladimir Oane, fondator si CEO al Metromind, companie care dezvolta site-uri si alte proiecte pe internet, toate demersurile de a obtine finantare au fost intampinate cu reticenta, in primul rand din cauza domeniului de activitate. “Pe web nu se pot lua finantari, pentru ca, in general, aceste businessuri sunt dezvoltate de oamenii tineri, care au putin peste 20 de ani, nu au experienta, nu au cash flow. In plus, oamenii din banca nu stiu despre ce vorbim, pentru ca nu se pricep la domeniu”, spune Oane. Una dintre experientele sale cu bancile a fost pentru proiectul CaptainGo, primul serviciu modern de rezervari hoteliere online din Romania. Planul de afaceri al acestui proiect a fost realizat de Lavinius Marcu si a castigat la CielAwards 2006 premiul III si promisiunea privind sustinerea necesara demararii afacerii. Ulterior, Metromind, compania lui Oane, a devenit partener al proiectului, realizand site-ul cu care a castigat apoi cateva premii la competitiile interne dedicate mediului online. “Chiar daca era un plan aprobat, castigator, banca partener care sponsoriza, dupa ce l-a citit si-a dat seama ca are un grad mare de risc si ne-a respins. Pe internet, finantarea este doar de risc. Pe un antreprenor pe web, care n-are mult cash flow in spate, banca nu are cum sa-l ajute”, explica Oane.
In final, cei 40.000 de euro necesari dezvoltarii proiectului au fost stransi prin accesarea unor credite de nevoi personale. Problema principala, atunci cand vine vorba de internet, este ca, deocamdata, in Romania nu exista o cultura a finantarii prin fonduri de investitii cu capital de risc care sa vizeze start-up-urile. “Nu exista fonduri de nivel mic care sa bage 100.000 de euro in afaceri aflate la inceput. In Amsterdam, am intalnit un tanar care avea 20 de ani si care lucra la o retea sociala, care a primit finantare de 200.000 de euro de la un investitor privat. In Romania nu exista asa ceva si poti sa gasesti bani doar daca tu produci deja trei milioane (de euro – n.red.) si vrei sa ridici cinci”, explica fondatorul Metromind.
In momentul de fata, in Romania exista fondul Gemisa Investments, orientat catre finantarea companiilor aflate intr-un stadiu incipient de dezvoltare sau companii nou-create. Acesta a fost infiintat in toamna lui 2004 si a avut un capital initial de sase milioane de euro, care a fost suplimentat la inceputul anului trecut. In prezent, fondul are zece companii in portofoliu din domeniul comertului cu produse sportive, de produse cu specific optic si oftalmologic, cu articole pentru copii, media, servicii medicale, auto si management de resurse umane. Anul trecut a realizat si primul sau exit, dintr-o companie aflata pe piata de servicii financiare, Lauren Finance, care a fost vanduta catre distribuitorul de medicamente Mediplus Exim, parte a grupului A&D Pharma. Daca in 2004 cifra de afaceri consolidata a companiilor detinute de Gemisa era de aproximativ 400.000 de euro, aceasta a depasit 14 milioane de euro la sfarsitul lui 2006. Pana in momentul de fata, valoarea medie a investitiilor realizate a fost de circa 500.000-600.000 de euro per proiect, iar strategia sa vizeaza companii din Romania, cu activitate nationala sau regionala, in care prefera sa aiba o pozitie majoritara, mergand pana la a achizitiona intregul pachet de actiuni al companiei respective.
Aceasta strategie este adoptata si de investitorii privati sau business angels. In momentul de fata, in domeniul internetului investesc bani, printre altii,
Marius Ghenea, Radu Georgescu, Alexis Bonte (care a mai achizitionat recent 41% din actiunile platformei romanesti de partajare de fisiere video, imagini si audio Trilulilu, din care detine in momentul de fata 51%), Calin Fusu (fondatorul Neogen), Liviu Dumitrascu si Daniel Tatar (fondatorii e-jobs) etc. Vladimir Oane a vorbit cu unii dintre acestia, dar nu a batut palma cu niciunul dintre ei, pentru ca voiau o parte mult prea mare din afacerea sa. “Majoritatea mi-au spus: «Cat vrei? 100.000 de euro? Vrem 90% din afacere». Afara, oamenii inteleg care este rolul antreprenorului si care e rolul lor. Aici e pe tipul investitiei-tun, eu iti dai 100.000 de euro si vreau inapoi 110.000 de euro in sase luni. Asta nu e investitie”, explica Oane.
Calin Fusu, un asemenea investitor, spune ca, in realitate, procentul pentru cel care finanteaza un business de inceput nu poate fi atat de mare. “Procentajul difera, intre 10% si 40%, de exemplu. Totul depinde insa de dimensiunea afacerii, de perspective, de fondurile de care dispune cel care are ideea”, explica fondatorul Neogen. Si Radu Georgescu, proprietarul Gecad, crede ca “detinatorul unei idei” se poate considera fericit daca reuseste sa convinga un business angels sa-i finanteze proiectul cu 90%. “Primii pasi intr-o afacere ii faci cu ajutorul familiei sau al prietenilor. Toti avem idei, diferenta o face executia. Cu cat cererea de finantare vine mai la inceputul afacerii, cu atat pretul finantarii, adica pretentiile investitorului, sunt mai mari. Pretul banilor oferiti de investitor scade proportional cu faza in care este proiectul”, a declarat Georgescu pentru Business Standard. Detinerea pachetului majoritar de actiuni de catre altcineva decat initiatorul afacerii este considerata exagerata de antreprenori, in conditiile in care finantatorul isi recupereaza cel putin banii investiti. “Daca afacerea merge, tu, investitor, iti recuperezi investitia inclusiv dobanda, daca ai cerut acest lucru in contract. Tu practic ai investit ca la banca, niste bani, ti-ai luat si dobanda si apoi, in baza actiunilor pe care le negociezi, o sa iei in viitor si dividende”, spune Loredana Manolache.
Pentru cel mai recent proiect al sau, uberVU, Vladimir Oane a vorbit pentru finantare chiar si cu fondul polonez de investitii MCI Management, care a inteles foarte bine situatia lui. “M-au refuzat din doua motive: era o investitie de tipul 0-1, ceea ce inseamna ca ori e urmatorul Google, ori esueaza. Era o investitie cu 50% sanse, ceea ce pentru ei reprezenta un risc mult prea mare. Al doilea motiv consta in faptul ca e un proiect care trebuie sa reuseasca pe plan international, iar ei nu au experienta atat de mare”, a explicat Oane. uberVU este un sistem care permite publicarea centralizata si managementul continutului pe mai multe aplicatii web2.0, precum WordPress, Flickr, Facebook etc. Banii necesari demararii acestuia au venit in final din cealalta afacere profitabila a lui Oane, agentia Metromind.
Pentru a obtine finantare de la un fond cu capital de risc, trebuie sa arati ca nu mai ai alta alternativa, crede Marius Bostan. “Cei care iti dau bani pe credibilitate, pe business plan, fara sa ai bani si garantii, vor sa fii cu spatele la zid. Daca tu te duci cu un business care arata ca profitul tau curat este de 3.000 de euro pe luna, se gandeste ca e posibil sa primesti o oferta mai mare pentru angajare si atunci sa nu te mai focusezi pe afacere. Ar prefera sa ai in afacere si casa, si masina, si tot ce ai”, este de parere Bostan.
Nu in ultimul rand, tinerii antreprenori au la dispozitie si fondurile structurale, care insa, spun ei, par destul de criptice pentru cei care nu se pricep. De cele mai multe ori, ca sa aiba sanse reale de succes, trebuie sa apeleze la o companie de consultanta, un cost in plus pentru antreprenor. “Foarte putine persoane stiu de programul derulat prin Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica, lansat pe 17 martie, care dispune de 18 milioane de euro. Se finanteaza proiecte de 200.000 de euro, din care investitia ta este de 10%, restul fiind bani de la stat”, explica Radu Limpede, managing partener al companiei de consultanta Initial Advisor. Aceste fonduri structurale sunt destinate derularii de activitati de cercetare-dezvoltare-inovare desfasurate de IMM-uri in parteneriat cu universitati/institute de cercetare, inclusiv pentru dotarea laboratoarelor de cercetare si accesul la rezultatele cercetarii. De altfel, dintre toate programele operationale, doar trei sunt de interes pentru IMM-uri: Programul Operational Cresterea Competitivitatii Economice (PO-CCE), Programul Operational Regional (POR), Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR).La aceste fonduri, spune Limpede, se adauga si fondul european Jeremy, programul care sprijina intreprinderile mici si mijlocii pentru accesul la capitalul de risc si care poate fi utilizat de la jumatatea acestui an. Indiferent insa de metodele pe care le au la dispozitie, practica arata ca drumul pana la obtinerea finantarii este anevoios. Dar nu imposibil.