Siderurgia românească nu este pe butuci, chiar dacă „nu mai strălucește“ ca acum cinci ani: producția de oțel a scăzut, numărul de șomeri a crescut, iar companiile se reorganizează, sunt vândute sau își opresc parțial producția. Veștile bune vin din afară. „Anul acesta, economia mondială este gata să iasă din criză“, spunea Lakshmi Mittal, CEO‑ul celui mai mare concern din siderurgia mondială, ArcelorMittal. Optimist, nu?
EXTERN/PROFIT/PREȚ. Cu alte cuvinte, este așteptată o creștere a cererii de produse siderurgice de 4% în Statele Unite, de 3% în China și de 4% în ţările CIS (Comunitatea Statelor Independente). Grosso modo, deși cererea de oțel la nivel mondial va crește cu 3%, în țările din Uniunea Europeană este așteptată o scădere de 1% comparativ cu 2012. În tot acest scenariu, care este locul României? „Piaţa consumului de produse siderurgice din România este estimată să crească, în 2013, cu peste 10% faţă de 2012. (…) Din 2009 până în prezent oamenii de afaceri s‑au preocupat cum să planifice pierderi din ce în ce mai mici, reducând costurile şi diminuând cât mai mult riscul în afaceri. Prețurile nu pot să scadă mai mult decât nivelele înregistrate la sfârşitul anului 2012. Limita inferioară de preţ, în siderurgie, este determinată de costurile specifice tehnologiei de fabricaţie plus un minim de profit“, spune Petru Todoran, director executiv ARDIMET. Altfel, dacă din exploatare siderurgia nu obţine profit, atunci se promulgă decizii de genul celor adoptate de ArcelorMittal cu unele din capacităţile sale din Franţa, în 2012, şi, recent, de către Mechel Grup în România. Adică închideri de capacităţi și vânzări. De altfel, există semne că industria prognozează creşteri de preţ, până la sfârşitul acestui trimestru, cu 10% la aproape toate grupele de produse siderurgice.
SIDERURGIE ȘI METALURGIE. Cu o mențiune: recent, compania rusă Mechel şi‑a vândut toate activele deţinute în România companiei româneşti Nikarom, potrivit site‑ului thestreet.com. Nikarom a achiziţionat astfel combinatele Mechel Câmpia Turzii, Târgovişte, Ductil Steel Oţelu Roşu, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel Reparații Târgovişte. În total, 6.500 de angajați și afaceri cumulate de circa 875 mil. euro în 2011. Răspunsul oficialilor companiei, legat de acest eveniment, a venit „la fel de oficial“, comentează un analist din industria românească: „Vânzarea activelor româneşti corespunde în totalitate strategiei actualizate a OAO Mechel, care prevede dezvoltarea direcţiilor prioritare ale businessului, în principal consolidarea poziţiei de top în producţia de cărbune metalurgic“. În noiembrie 2012, din cauza conjuncturii nefavorabile de preţ de pe pieţele metalurgice europene, pe fondul creşterii preţurilor la fier vechi şi cererii scăzute pentru produse finite, activitatea de producţie de la întreprinderile metalurgice Mechel din România a fost temporar oprită, dar au fost luate toate măsurile pentru menţinerea funcţionalităţii utilajelor de producţie şi de întreţinere. „Am prognozat pentru 2013 o creştere a consumului de produse siderurgice cu 10–12%, adică vom atinge un consum final de 2,9–3 mil. tone produse finite. Acum, după ultimele evenimente legate de decizia Mechel România de a vinde uzinele şi de a declara insolvenţa la Târgovişte, cred că ne vom revizui estimările iniţiale şi vom fi ceva mai moderaţi. Nu numai din cauza Mechel, ci și din alte considerente, majore“, adaugă Petru Todoran. Cu o paranteză: în România, consumul real de produse se calculează ca sumă a livrărilor industriei autohtone către piaţa locală plus importurile, la care se mai adaugă mobilizarea stocurilor. Însă, pentru că mobilizarea de stoc este neglijabilă, consumul anual reprezintă suma importurilor şi a livrărilor la intern de la producătorii locali. Cu alte cuvinte, dacă piaţa va cere, pierderile cauzate de Mechel vor fi suplinite de importuri. Însă acestea vor fi influenţate puternic de variaţia cursului de schimb: dacă leul se va întări, importurile ar putea fi rentabile, însă la un curs de 4,7–4,8 lei pentru un euro, şi chiar mai sus, vor fi probleme cu obţinerea creditelor necesare pentru importuri.
UN AN NOU. Cât de „interesant“ va fi 2013 pentru industria locală? Ar putea fi piaţa internă motorul revenirii sectorului? Cu siguranță vor exista companii care vor înregistra pierderi. Dar și profit. „Aşa cum ştim, nu am depăşit criza, iar în Europa, în mod particular, ne îndreptăm spre o schimbare structurală în industria oţelului, unde cererea este aproape la jumătatea capacităţii de producţie. Dar atunci când ne referim la piaţa internă, România are potenţial de creştere şi de aliniere la standardele din vestul Europei în ceea ce priveşte infrastructura şi alte sectoare strategice. Consumul intern de profiluri lungi este, încă, la jumătatea nivelului înregistrat în 2008“, spune și Amit Kumar, CEO ArcelorMittal Hunedoara. Punctual, acesta subliniază că, în ciuda tuturor eforturilor de a creşte vânzările pe plan intern şi extern, noul laminor pus în funcţiune anul trecut va funcţiona în 2013 la circa o treime din capacitate. Este un caz singular, dar care poartă amprenta generală a tot ce ar putea să însemne întreaga industrie, adică „să nu funcționeze la capacitate totală“. Sau poate că nu.
Mittal la Hunedoara
ArcelorMittal Hunedoara vrea să devină cel mai important furnizor pentru Europa de Sud‑Est.
– Este fostul combinat Siderurgic Hunedoara – Siderurgica SA
– Aprilie, 2004: se privatizează prin cumpărarea de la statul român de către grupul LNM Holding, transformată apoi împreună cu ISPAT în Mittal Steel.
– În 2006, Mittal Steel şi Arcelor, primii doi producători de oţel din lume, fuzionează în noul ArcelorMittal – lider de piaţă mondial în producţia de oţel, cu sediul în Luxemburg; numele unităţii din Hunedoara devine ArcelorMittal Hunedoara SA
– În iulie 2008 este aprobat programul de investiţii AMH, ulterior stopat din cauza crizei.
– În decembrie 2009 se aprobă investiţia pentru un nou laminor.
– În 2010 încep lucrările de investiţii la laminorul de profiluri grele.