În a doua parte a anului 2008, declinul industriei siderurgice reprezenta unul dintre primele semnale ale recesiunii în România. Producţia de oţel, cel puţin, a început să crească în ultimii doi ani, însă revenirea aproape a stagnat anul trecut. Asta în condiţiile în care România a pierdut aproape constant poziţii în clasamentul celor mai mari jucători pe piaţa oţelului din lume.

Astfel, în 2006, ţara noastră se afla pe locul 26 în lume, cu un rezultat de 6,3 milioane de tone de oţel. În acelaşi timp, România avea o pondere de 0,5% în producţia globală. În 2008, cu 5 milioane de tone, România a coborât pe locul 31 în lume. Anul trecut, ţara noastră a ajuns pe poziţia 37, cu o producţie de 3,8 milioane de tone.

De altfel, ponderea României în activitatea siderurgică la nivel mondial era la jumătate în 2011 faţă de perioada de dinaintea crizei. Care este diferenţa dintre România şi China, liderul incontestabil pe plan mondial la producerea de oţel? 180 de ani. Atât i-ar lua României să egaleze producţia anuală a Chinei. Pe ansamblu, la nivel internaţional s-au produs anul trecut 1,5 miliarde de tone de oţel, cu aproape 7 la sută mai mult decât în 2010.