Mândria de a fi român se rezumă la spaţiul cultural, nu şi la cel economic sau social. Iar pesimismul cu care românul vede numai extremele situaţiilor este boală grea. Sunt observaţiile antropologului Vintilă Mihăilescu, după ani de cercetare.
„La întrebarea, pur şi simplu, eşti mândru sau nu că eşti român, procentele sunt foarte mari, ordinul – 90 la sută. Dacă mergeţi, însă, cu următoarele întrebări, aţi vrea ca, mă rog, copiii dumneavoastră să…în România?… Asta, nu”, spune Vintilă Mihăilescu, la Digi24.
„Pentru ce anume eşti mândru? Adică, eşti mândru că eşti român, dar de ce, care e mândria? Mândria e, în primul rând, culturală, apoi, naturală, adică, peisaj, dar economică şi socială, ioc”, explică antropologul.
Vintilă Mihăilescu a coordonat o lucrare despre excepționalismul românesc. El a explicat că excepționalismul apare la fiecare popor, însă oscilăm între mândrie exagerată și pesimism exagerat. Avem complexe de inferioritate și de superioritate.
„Miza noastră era de reveni la un ton de normalitate, de a încerca să ne detaşăm pe cât se poate şi să sugerăm, în general, că ar fi bine să ieşim din aceste capcane ale excepţionalismului şi să ne uităm la noi înşine, să ne uităm în oglindă, fără să vedem nici şobolani, nici sfinţi. Excepționalismul e necesar. Dacă în perioada de construcție a națiunii nu ar fi fost și o gândire că suntem deosebiți și avem dreptul să devenim o națiune. Altfel nu eram o națiune”, spune Vintilă Mihăilescu.
„Ceea ce e o creștere alarmantă în ultima vreme este acest gen de nihilism, autonegationism, nu suntem în stare de nimic. Ori ăsta e autorasism. Deci dacă e în ADN-ul nostru, nu mai e nimic de făcut. Pe acest fond (…) apar și alte excepționalisme. Cel ardelenesc a fost dintodeauna, mai ales cel bănățean a fost dintotdeauna. Moldoveniilor nu prea le-a mai ieșit. Au un soi de mândrie locală, dar care nu e revanșardă”, explică antropologul.