„Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic S-a făcut Om pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, adică pentru a dărui oamenilor, păcătoşi şi muritori, iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. (…) Aşadar, taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cât a coborât Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pământ, pe atât Ne-a deschis nouă oamenilor drum ca să ne înălţăm la El, la viaţa cerească”, spune Preafericitul Părinte.
De aceea, potrivit Patriarhului, „Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire nesfârşită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creştine. Această sfântă şi mare lucrare mântuitoare a fost şi scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea”.
„Ea a fost prezisă de profeţii lui Dumnezeu inspiraţi de Duhul Sfânt, iar apoi a fost văzută şi mărturisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a fost apărată şi formulată ca dogmă de către Părinţii Bisericii în faţa ereziilor, a fost preamărită în rugăciuni şi lăudată în cântări de-a lungul veacurilor de către toţi creştinii binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu. Pentru Sfinţii Apostoli contemplarea tainei Întrupării sau Înomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul întregii teologii, al întregii vieţi spirituale şi al misiunii Bisericii în lume”, explică înaltul ierarh ortodox.
„În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, uimit în faţa iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume, exclamă: ‘Cu adevărat mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (I Timotei 3, 16). Iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan zice: ‘Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică’ (Ioan 3, 16)”, subliniază Întâistătătorul BOR.
Prezenţa tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci şi smeriţi, „în aceşti fraţi prea mici” ai Săi (cf. Matei 25, 37-40) se explică prin iubirea Sa milostivă şi smerită pentru fiecare fiinţă umană, desluşeşte Patriarhul Daniel, subliniind că „Taina omului-frate ne descoperă, de fapt, că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire dacă-l ajutăm sau un obstacol în calea mântuirii dacă-l neglijăm”.
În acest înţeles duhovnicesc al iubirii milostive ca poartă a mântuirii omului, anul 2012 a fost consacrat în BOR drept „An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor”, în centrul atenţiei pastorale şi misionare aflându-se Taina Sfântului Maslu ca Taină a vindecării trupului de suferinţă şi a vindecării sufletului de boala păcatului.
„Lucrarea aceasta a Bisericii a fost benefică şi sfinţitoare pentru mulţimea bolnavilor din unităţile medicale şi din parohii. Ea a întărit comuniunea frăţească, conlucrarea pastorală şi social-filantropică între cler şi credincioşii mireni, dar şi între Biserică şi alte instituţii”, menţionează Patriarhul, care adaugă că „această lucrare trebuie continuată şi în viitor, pentru că mâinile celor care ajută pe oamenii aflaţi în suferinţă sunt mâinile iubirii milostive a lui Hristos”.
Întâistătătorul BOR îndeamnă totodată la iubirea faţă de românii care se află dincolo de graniţele României.
„Să-i cuprindem în iubire frăţească şi pe românii care se află dincolo de graniţele României, dorindu-le ajutor de la Dumnezeu în viaţă şi în păstrarea şi cultivarea credinţei ortodoxe şi a spiritualităţii româneşti, cu gândul la cei dragi din ţară”, spune Patriarhul.
Înaltul ierarh mulţumeşte celor care au donat pentru construirea noii catedrale – ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi, Arhiepiscopia Bucureştilor fiind evidenţiată ca „fruntaşă şi anul acesta între eparhiile donatoare”.
De asemenea, PF Daniel mulţumeşte „cu multă recunoştinţă”, autorităţilor centrale şi locale care au sprijinit financiar continuarea lucrărilor, „înţelegând că această catedrală este o necesitate liturgică, dar şi un simbol al credinţei apostolice a poporului român şi al demnităţii lui”.
Întâistătătorul BOR aminteşte că anul viitor, 2013, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca fiind Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, întrucât se împlinesc 1700 de ani de când Constantin cel Mare a dat Edictul de la Mediolan (Milano) din anul 313, prin care înceta persecuţia împotriva creştinilor. Pentru şcolile teologice din Patriarhia Română, anul 2013 este şi anul comemorativ al părintelui Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog român (1903-1993).
„Dorim ca bucuria sfântă a Sărbătorilor Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou şi Botezului Domnului să vă aducă pace şi sănătate, lumină şi ajutor, pentru a trăi viaţa ca dar al lui Dumnezeu, cultivat prin credinţă şi fapte bune!”, urează Patriarhul Daniel, adresând tuturor tradiţionalele „Sărbători fericite!” şi „La mulţi ani!”.