“Cele mai împovărătoare sunt contribuţiile sociale care fac angajatorul să se gândească de două ori înainte să angajeze un om, mai ales că sunt neplafonate”, spune Ionuţ Simion, Partener la PriceWaterhouseCoopers România.

Acesta adaugă faptul că, deşi este utilă meduilui de afaceri, cota unică de 16% ajunge să fie practic nesemnificativă pe lângă impozitarea foarte puternică a muncii.

Gabriel Biriş, Managing Partener Biriş Goran şi unul dintre cei mai cunoscuţi experţi fiscali din România, crede că plafonarea contribuţiilor sociale la trei salarii medii, maximum trei şi jumătate, ar avea un efect imediat în economia românească, ar impulsiona piaţa muncii, şi ar fi şi o măsură care ar limita evaziunea.

Profesiile liberale beneficiază de o astfel de plafonare a contribuţiilor, deşi limita acestora este destul de mare, fiind de cinci salarii medii. Însă, spune Biriş, şi aici avem o problemă ce pornesc din neclarităţile legislaţiei, mai ales că OUG 58, ultima din şirul de ordonanţe guvernamentale referitoare la drepturile de autor şi persoanele fizice autorizate (PFA), a reuşit să facă lucrurile şi mai tulburi.

Ca de obicei, legea se bate cap în cap cu normele de aplicare, şi ambii experţi în fisclitate menţionaţi mai sus cred că legea ar tebui armonizată cu normele. Altfel, putem să ajungem în situaţia în care să respectem normele, dar să fim la bunăvoinţa legiuitorului pentru că suntem în discordanţă cu legea.

Biriş a arătat şi că diferenţele mari privind cotele de impozitare între diferitele încadrări contractuale face ca tentaţia evaziunii fiscale să fie mare.

Astfel, dacă pentru un contract de muncă este un cost total de 182%, pentru PFA este de 125% + 45 de euro, pentru drepturile de autor este de 125%, ceea ce, spune Biriş, a făcut ca numărul celor cu profesii independente să ajungă la 600.000.

„Când ai o apăsare fiscală atât de mare pe contractele de muncă, ce faci? Dacă nu ai suficient cash în firmă să plăteşti la negru, atunci te duci spre ce mai ieftină metodă de plată”, spune Biriș.

Experiențele anterioare au arătat că piața este foarte receptivă la scăderile contribuțiilor sociale și foarte rezistentă la creșterile acestora.

Dacă în 2001, contribuțiile sociale reprezentau 11,2% din PIB, iar cota de impozitare era de 55%, în 2008 acestea reprezentau 10,1% din PIB, după ce cota scăzuse la 41,3%, pentru ca mai apoi să crească în 2009.

În opinia specialiștilor, acest lucru ar trebui să fie un argument pentru guvernanți, și ar trebui să-i facă să ia în calcul o reducere a poverii fiscale pe forța de muncă.

Biriș mai spune și că veniturile din muncă ar trebui impozitate doar după cât de mari sunt, nu după cum au fost realizat.