De exemplu, în Germania, muncitorii din agricultură, din pomicultură, din amenajări de grădini primesc minimum pe economie. Adică vreo 3,5 euro pe oră și muncesc câte 12 ore pe zi, iar condițiile de muncă sunt deplorabile. Oamenii stau claie peste grămadă în niște barăci construite la marginea câmpurilor și mănâncă ce apucă.

Așa că mulți dintre ei lasă Germania și se întorc în România. Mai ales că Guvernul a adoptat ordonanța privind drepturile zilierilor, adică exact cei care până acum erau tratați ca sclavi în statele din occident.

Acum, în România, zilierii au acoperite cheltuielile medicale pentru accidentele de muncă și bolile profesionale și li se plătește și contribuția la pensii.

În plus, în același timp cu majorarea salariului minim a cresut și venitul încasat de zilieri. Astfel, niciun muncitor de sezon nu mai poate fi plătit cu mai puțin de 12,4 lei pe oră. Iar dacă ne uităm la veniturile din Germania, observăm că nu suntem foarte departe la acest capitol.

În astfel de condiții e foarte clar că românii preferă să vină să muncească acasă decât să stea prin țări străine.

Mai în glumă, mai în serios, plecarea zilierilor români din Germania a dat naștere și unei crize. O criză a sparanghelului. Pare de râs, însă situația este destul de gravă pentru nemți.

Acum a început campania de recoltare a sparanghelului, o legumă foarte utilizată în bucătăria germană, considerată Regina legumelor în Germania. Însă, fermierii nu mai au forță de muncă pentru că românii și, pe lângă ei, polonezii refuză să mai lucreze pe salariul minim pe câmpurile nemțești.

O criză alimentară care dă mari bătăi de cap nemților și la care Guvernul român, prin facilitățile date pentru zilieri, se pare a pus din greu umărul.