Satul gălăţean Şiviţa poate fi lejer categorisit ca fiind una dintre primele instrumente de troc imobiliar folosită în Evul Mediu românesc. Povestea lui este realmente tulburătoare, dat fiind că între 1588 şi 1803 aşezarea a fost vândută de cel puţin 15 ori (atâtea tranzacţii sunt demonstrate cu documente) trecând succesiv prin stăpânirea domnitorilor moldoveni, a mănăstirilor ieşene sau gălăţene, dar şi în proprietatea unor „investitori” greci, ruşi sau autohtoni.
La răscrucea furtunilor istoriei
Trebuie spus că satul Şiviţa pare să fie vechi de când lumea. În vatra lui au fost găsite dovezi care arată că locul era locuit încă din secolul IV înainte de Hristos, cu continuitate în epoca romană şi apoi în Evul Întunecat.
Interesant este că aşezarea a fost mai mareu la răscrucea marilor furtuni ale istoriei. Se află de partea barbară a celebrului val de apărare ridicat în timpul împăratului Traian, la mai puţin de doi kilometri de fortificaţie. În acelaşi timp, la câţiva kilometri mai la nord de Şiviţa se află un alt zid de apărare, ridicat de gotul Athanaric în secolul IV după Hristos. Cu alte cuvinte, Şiviţa a fost mereu câmpul de luptă sau de negocieri între marile puteri militare.
