Presiunea la care sunt supusi PR-istii conduce invariabil la stres si chiar la greseli. Totusi, gradul de stres poate depinde de la companie la companie, in functie de cat de aglomerata este ziua sau de cat de nervosi sunt sefii ori colegii. Potrivit specialistilor in comunicare, alte cauze sunt pregatirea insuficienta in domeniu sau lipsa abilitatilor de comunicator.
”Gradul de stres este destul de ridicat in perioadele foarte aglomerate. Dar poate fi (si trebuie sa fie) controlat. Si nu trebuie sa fie perceput in afara organizatiei, de exemplu, de catre ziaristi”, considera Iosefina Frolu, Marketing & Corporate Communication Director la ING Romania.
Dragos Dehelean, presedintele Asociatiei de Comunicare Ethos, considera ca PR-istii din companii sunt destul de stresati, si chiar ofera o serie de motivatii: ”Stresul vine din trei directii: in primul rand, din directia managementului, care are asteptari nerealiste din partea omului de PR. De multe ori, singurul lucru pe care il asteapta managerul este fie cresterea nejustificata a numarului de aparitii in presa, fie temperarea tonului critic al presei, in lipsa unor acti¬uni pe fond din partea companiei. In al doilea rand, din partea colegilor din organizatie, care si ei au, cateodata, o intelegere improprie in privinta rolului omului de PR. De aici apare si o serie de dificultati in colaborarea dintre ei. Iar specialistul in PR este, prin definitie, un mediator intre publicurile externe si cele interne. De aceea, are nevoie de o buna colaborare cu stakeholder-ii din companie”.
Cauze. Dehelean adauga si faptul ca multi PR-isti nu prea inteleg ”cu ce se mananca” responsabilitatile meseriei pe care o practica: ”In al treilea rand, stresul poate sa vina chiar din intelegerea pe care omul de PR o are despre rolul sau si despre instrumentele pe care le are la dispozitie. Ii aud de multe ori pe comunicatori plangandu-se de blocajul pe care il fac jurnalistii la adresa su¬biectelor care lor li se par importante. Din pacate, multi oameni de PR inteleg prea putin importanta relatiilor personale si a respectarii valorii de stire pe care le-o cer jurnalistii”. Andreea Mira, Client Service Director la INES Advertising, crede ca si jurnalistii au o parte din vina, desi nu considera ca PR-istii sunt stresati, ci mai degraba ca dau dovada de o responsabilitate mult mai accentuata.
”Omul de PR este, in cele mai multe cazuri, purtatorul de cuvant al companiei, elementul de relationare cu exteriorul. De aceea, este normal sa existe un senti¬ment puternic al raspunderii pentru ceea ce spune/face, deoarece acestea pot afecta direct modul in care compania este perceputa. Uneori, aceasta se poate traduce ca o inchistare a PR-istului fata de jurnalisti, pentru ca acestia sunt cei care pun intrebarile incomode si care pot, prin ceea ce scriu si prezinta publicului larg, sa cauzeze probleme companiei”.
Probleme. Andreea Mira crede ca problemele comune ale PR-istilor tin de “neincrederea jurnalistilor in sinceritatea lor, lipsa interesului acestora pentru informatiile trimise prin comunicate/conferinte de presa, proliferarea, in randul publicului, a zvonurilor si a unei imagini negative despre companie. In principiu, toate ar putea fi rezolvate printr-o relatie om de PR – jurnalist bazata pe onestitate (in limitele impuse de activitatea fiecaruia) si prin schimbul reciproc de informatii relevante pentru public”.
Iosefina Frolu arata, la randu-i, o parte dintre problemele meseriei: “Este important de stiut ca, aproape in orice organizatie, doar cateva persoane (sau doar una) sunt acreditate sa faca declaratii in numele companiei. Totusi, in unele situatii, reprezentantul PR poate fi in imposibilitatea de a raspunde: termene mult prea scurte, absenta colegilor care pot furniza informati¬ile necesare sau jurnalistul, care solicita informatii confidentiale”.
Pe de alta parte, Dehelean crede ca acestea sunt reprezentate mai degraba de lipsa pregatirii de specialitate si a antrenamentului de comunicator.
”Iti vine sa te iei cu mana de cap vazand PR-isti scriind cu greseli gramaticale sau redactand materiale de comunicare din care nu se intelege nimic. Apoi, intelegerea organizationala in privinta rolului PR-ului. Nu in ultimul rand, exista prea putina dezbatere in media sau in piata despre ceea ce inseamna excelenta in PR”, adaugand ca ”acest lucru duce la lipsa unei atmosfere de emulatie in zona PR-ului, asa cum, spre exemplu, exista in cea a advertisingului”.
”De multe ori, singurul lucru pe care il asteapta managerul (de la PR) este fie cresterea nejustificata a numarului de aparitii, fie temperarea tonului critic al presei, in lipsa unor actiuni pe fond din partea companiei” (Dragos Dehelean, presedintele Asociatiei de Comunicare Ethos)