Apărarea valorilor democraţiei trebuie să fie pentru Europa la fel de importantă pe cît este salvarea monedei euro – se poate citi în cuprinsul articolului de fond publicat în FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND despre referendumul din România.
Potrivit opiniei autorului, plebiscitul a adus daune întregii conduceri politice a ţării: preşedintelui Băsescu, care s-a putut menţine în funcţie doar datorită cvorumului, fiind totuşi nevoit să admită că 80% din cei care s-au prezentat la urne nu-l mai agreează. Mai amar este însă gustul înfrîngerii pentru Victor Ponta, care nu a izbutit să mobilizeze în favoarea alianţei sale un număr suficienţi de votanţi. Dar cea mai păgubită a fost şi rămîne cultura politică a României, a cărei populaţie asistă la prejudiciile aduse de o mînă de politicieni, nu doar locuitorilor ţării, ci statului şi constituţiei, opinează editorialistul, salutînd reacţia Uniunii Europene, mult mai promptă decît în cazul Ungariei, scriu cei de la Deutsche Welle.
Fireşte că liderilor europeni conservatori le-a fost mai la îndemînă să-l critice pe Ponta, care face parte din tabăra stîngii. Dar, după cele petrecute în Ungaria, guvernată de conservatori, ei au tras învăţămintele de rigoare: expectativa poate fi fals interpretată drept solidaritate de partid, ceea ce agravează situaţia.
În ceea ce priveşte însă România, nu Bruxellesul ci românii înşişi trebuie să pună capăt crizei politice prin care trece ţara. O vor putea face în toamnă, la alegerile parlamentare.
Pînă atunci însă, USL continuă să persevereze în eroare, în pofida asigurărilor date Bruxellesului de a îndrepta strîmbătăţile săvărşite. Între acestea, politizarea culturii, în cazul dat a activităţii şi programelor ICR, trecut, în baza unei controversate ordonanţe de urgenţă, sub autoritatea Senatului, vitregit de peste o treime din buget şi menit, de acum încolo, să se ocupe nu de răspîndirea valorilor culturii româneşti în străinătate şi de dialogul cu culturile lumii, ci de cultivarea identităţii naţionale a românilor din afara hotarelor ţării.
DIE WELT semnalează şi această nouă ispravă a guvernului Ponta, într-o relatare intitulată Directorul ICR îşi dă demisia. În text este menţionată şi temerea lui H.R.Patapievici de o provincializare a programului ICR.
Insolenţa lui Ponta nu cunoaşte limite, se poate deduce din cuprinsul articolului apărut în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG despre tertipurile la care premierul plagiator a recurs în încercarea de a ieşi basma curată din scandalul de plagiat.
Că, în România, deşi sancţionat de lege, plagiatul este practicat cu nonşalanţă, fără consecinţe penale şi la scară largă, fiind doar unul din pilonii corupţiei academice, nu diminuează gravitatea furtului intelectual comis de şeful guvernului, dă de înţeles Karl-Peter Schwarz în corespondenţa sa.
Ilegalităţile relatate cu o acribie impecabilă, întru totul reale, declaraţia lui Ponta că este mîndru de teza sa, deşi fusese confruntat cu dovezile furtului intelectual pe care l-a comis, stîrnesc perplexitatea cititorului german sensibilizat la problematica plagiatului, nu doar din raţiuni etice, ci şi politice.
Karl-Theodor zu Guttenberg, fostul ministru al apărării, a fost nevoit să arunce prosopul în urma scandalului de plagiat al tezei sale de doctorat, iar Silvana Koch Mehrin, eurodeputată liberală, tot în urma unui scandal similar a renunţat la toate funcţiile politice, mai puţin la mandatul în Parlamentul de la Strasbourg.
În pofida tuturor dovezilor şi a verdictului dat de o Comisie a Universităţii din Bucureşti, Ponta refuză să admită că teza sa de doctorat, avîndu-l drept conducător ştiinţific pe Adrian Năstase, aflat acum în detenţie, este un plagiat. Pentru Ponta, totul nu este decît o intrigă, o cabală. Iar într-o ţară în care cumpărarea de titluri academice, impostura de toate felurile sunt la ordinea zilei şi rămîn nesancţionate, este puţin probabil ca plagiatul comis de Ponta să-l coste pe acesta funcţia de prim ministru.
Dimpotrivă, Ponta perseverează în insolenţă şi eroare după cum rezultă şi din comentariul publicat în cotidianul DIE PRESSE, aşa încît avem toate temeiurile a ne teme de ce poate fi mai rău – conchide autorul textului.
Europa are motive de a se teme nu numai de deteriorarea valorilor democraţiei şi statului de drept în unele din ţările membre ale Uniunii, ci şi de spectrul inflaţiei, proiectul monedei comune riscînd să devină un butoi al Danaidelor, notează LUXEMBURGER WORT.
Realitatea nu poate fi remaniată la fel de rapid precum guvernele, scrie OUEST-FRANCE, îngrijorat de situaţia economiei franceze, de a cărei precaritate noul guvern de stînga trebuie să ţină cont şi să adopte strategiile corespunzătoare.
