Acum vorbim despre dedicații pe picior mare, de genul: de la Botiș pentru coana Ligia – 500.000 de Euro, de la Ridzi pentru toți băieții de 650.000 de Euro, de la buget pentru asfaltatori – fără număr. Și așa mai departe. Diferența între aceste dedicații și cea despre care voi scrie acum este că primele sunt penale, efecte ale unor fapte de corupție, iar a doua este efectul incompetenței tolerate în numele stabilității economice.
Concret, în ședința de politică monetară din 31 martie 2011, BNR surprindea piața luând o decizie neașteptată: reducerea rezervelor minime obligatorii de la 25 la 20% pentru valută. Pe scurt, mecanismul este așa: din fiecare 100 de EURO atrasă ca depozit de la populație/companii, băncile erau obligate să depună la BNR 25 de EURO. Pentru cei 25 de Euro, BNR plătea o dobândă destul de apropiată de nivelul ratei EURIBOR, dar mai mică decât EURIBOR: 0,79% pe an. În urma deciziei din 31 martie, începând cu 24 aprilie, băncile erau obligate să țină la BNR doar 20 de EURO din fiecare sută atrasă. Diferența? La dispoziția băncilor.
Am scris atunci că prin această mutare, BNR aruncă în piață un miliard de EURO, cu două posibile destinații, în această ordine:
a) Un viitor ”club loan”, adică statul, care face pe viteazul că nu mai accesează bani de la FMI, se va repezi spre acest miliard pentru a acoperi cheltuieli nesusținute de venituri (buget nerealist)
b) Stimularea creditării.
Citește mai departe pe Standard.ro comentariul lui Radu Soviani