Una dintre cele mai aprige idei pe care PSD-ul din vremea lui Liviu Dragnea și Darius Vâlcov era aceea că persoanelor care cotizează la Pilonul II de pensii nu li se garantează sumele depuse și că cel mai indicat era să treacă de la PII la PI, cel administrat de stat și care nu are acumulare. Totul pentru a pune mâna pe o parte din miliardele de euro strânse din 2008 și până azi în contul participanților. Banii, desigur, urmau să fie utilizați pentru creșterea salariilor și pensiilor astfel încât PSD să-și betoneze electoratul. Iar una dintre spusele aruncate pe piață se referea la faptul că administratorii de pensii private pot da faliment și că banii strânși vor rămâne undeva în aer, spre paguba contribuabilului.
În primul raport privind stabilitatea piețelor financiare nebancare, Autoritatea de Supraveghere Financiară înlătură toate fricile impuse de PSD pe piață și arată că sistemul de pensii private din România include multiple mecanisme de protecție a participanților care abordează limitarea riscurilor din diferite perspective: segregarea activelor, limitări prudențiale ale politicii investiționale, rolul important de păstrare în siguranță a activelor și verificare a legalității
operațiunilor exercitate de depozitar, supravegherea exercitată de ASF, cerințele prudențiale pentruadministratorii fondurilor, existența unui fond de garantare pentru participanți etc.
Dintre acestea, un rol considerabil îl are Fondul de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private, care compensează pierderile participanților și/sau beneficiarilor la fondurile de pensii private, atât în perioada de acumulare a contribuțiilor, cât și după deschiderea dreptului la pensie, provenite din incapacitatea administratorilor sau a furnizorilor de pensii de a onora obligațiile asumate și asigură plata drepturilor participanților ori ale beneficiarilor la fondurile de pensii private, în cazul imposibilității asigurării lor de către administratori sau furnizorii de pensii private, după caz.
Compensațiile vor fi plătite numai în condițiile în care administratorii de fonduri și furnizorii de pensii nu vor avea capacitatea de a-și onora obligațiile. Însă, până la utilizarea resurselor Fondului de Garantare, legislația care stă la baza sistemului de pensii private prevede instituirea unor măsuri preventive și anume supravegherea specială, rata minimă de rentabilitate, dar și resurse de compensare a eventualelor pierderi de activ net, precum provizionul tehnic, constituit din resursele proprii ale administratorilor.
Legea nr. 187/2011 și Norma nr. 21/2017, care modifică Norma nr. 2/2013, sunt principalele
reglementări care stabilesc regulile de calculare și constituire a necesarului pentru compensarea pierderilor participanților și ale beneficiarilor la fondurile de pensii administrate privat și la fondurile de pensii facultative. Potrivit legii, fondurile de pensii private nu pot falimenta, doar administratorii lor putând intra în această situație. Însă, datorită separării banilor fondului de cei ai administratorului, fondul nu va fi afectat de un eventual faliment al societății de administrare.
Administratorii au obligația de constituire a provizioanelor tehnice, acel volum adecvat de lichidități, corespunzător angajamentelor financiare asumate, care vor acoperi riscurile biometrice: deces, invaliditate și longevitate și/sau nivelele stabilite ale pensiilor, dacă acestea sunt prevăzute în schemele de pensii administrate privat.
Fondul este destinat acoperirii unor riscuri imprevizibile și care nu sunt acoperite de provizionul
tehnic. Orice persoană care întrunește condițiile de eligibilitate specifice poate participa la mai multe fonduri de pensii facultative, atât timp cât contribuțiile lunare însumate nu depășesc 15% din venitul salarial brut. În sistemul Pilonului II se poate contribui la un singur fond de pensii administrat privat.
Și totuși care sunt riscurile
Riscurile aferente stabilității și bunei funcționări a fondurilor de pensii se mențin la niveluri foarte scăzute. Mecanismul de funcționare a sistemul de pensii private de tip contribuții definite cu garanții (la nivelul sumei contribuțiilor) exclude din start riscul de solvabilitate care constituie principala preocupare în cazul sistemelor de pensii bazate pe definirea beneficiilor (predominante încă în Europa atât ca număr, cât și ca active). De asemenea, o serie de alte riscuri relevante pentru acest domeniu (ex. riscul privind o eventuală rată insuficientă de înlocuire a venitului din perioada activă cu cel din pensia privată sau riscul de lichiditate) nu sunt aplicabile deocamdată în cazul sistemului de pensii private din România datorită maturității încă reduse a acestuia și ponderii încă nesemnificative a participanților aflați aproape de momentul pensionării la limită de vârstă.
În contextul în care riscul de credit este diminuat în cazul tuturor fondurilor printr-o calitate ridicată a titlurilor de credit deținute (în principal obligațiuni suverane), riscuri relevante pentru piața pensiilor private din România rămân cele din sfera riscului de piață (privind posibile fluctuații adverse ale prețurilor activelor financiare aflate în portofoliile fondurilor, în prezent fiind gestionat printr-o diversificare adecvată), a riscului de lichiditate a pieței (în principal, valoarea redusă a tranzacțiilor la bursa locală și insuficienta diversificare a categoriilor de emitenți și de instrumente financiare disponibile) și riscului de concentrare a serviciilor de administrare și serviciilor de depozitare a activelor fondurilor. Acesta din urmă reprezintă principala preocupare, fiind atent monitorizat, dar dificil de diminuat, fără a induce alte riscuri, având în vedere cauzele structurale specifice acestei piețe (valabile inclusiv la nivel european).
