O nouă salvă de avertismente a fost trasă în direcţia Iranului în aceste zile din Statele Unite, unde s-a aflat din nou în vizită premierul israelian, Benjamin Netanyahu, care s-a întâlnit pentru a noua oară cu preşedintele Barack Obama.
„Israelul nu poate trăi sub ameninţarea distrugerii sale”, a declarat premierul israelian, ca o concluzie a tuturor discuţiilor avute în Statele Unite.
Numeroşi comentatori specializaţi cred că Barack Obama şi Benjamin Netanyahu au două viziuni diferite despre problema iraniană. Israelul ar dori ca Statele Unite să intervină imediat şi să bombardeze instalaţiile nucleare iraniene. Barack Obama doreşte să evite însă o astfel de operaţiune militară, cu consecinţe imprevizibile, în plină perioadă electorală.
Pentru Israel, însă, o eventuală intervenţie la toamnă, după alegerile prezidenţiale din Statele Unite, riscă să fie tardivă, Iranul ar putea anunţa că posedă arma nucleară, ceea ce l-ar putea plasa de facto în clubul nuclear.
Barack Obama se află de fapt într-o situaţie inconfortabilă, prins între un puternic lobby pro-israelian în Statele Unite şi presiunile Israelului. Doctrina sa este că sancţiunile decretate împotriva Iranului ar trebui să fie lăsate să-şi facă efectul.
Doctrina lui Benjamin Netanyahu este că dintre toţi preşedinţii pe care i-a avut America după al doilea Război Mondial, Barack Obama este cel mai puţin sensibil la problemele Israelului, deşi prin declaraţiile sale, Barack Obama nu se îndepărtează de fapt de la poziţia oficială a Americii, aceea de protector necondiţionat al Israelului.
Secretarul american însărcinat cu Apărarea, Leon Panetta, a declarat, în contextul vizitei lui Benjamin Netanyahu la Washington, că Statele Unite vor recurge la opţiunea militară împotriva Iranului, dacă toate celelalte soluţii vor eşua. Tot el mai precizează că Statele Unite vor furniza Israelului toată logistica necesară, pentru a-i asigura superioritatea militară în faţa inamicilor săi.
Iată deci că ne aflăm în logică de război psihologic, în aşteptarea celui care ar putea fi real. Marele coşmar al Casei Albe rămâne o acţiune unilaterală a Israelului, de natură să oblige apoi Statele Unite să i se alăture. Ce s-ar întâmpla în aceste condiţii în lumea arabă şi în general pe terenul fragil al competiţiilor geopolitice, este greu de spus.