În timp ce brokerii anunţau în urmă cu câteva săptămâni că sunt aşteptate turbulenţe în octombrie, perioadă nefastă în mod tradiţional pentru pieţele de capital, bursele sunt, din contră, antrenate într-un raliu de toamnă, ce prelungeşte redresarea spectaculoasă, începută în primăvară.
Aurul şi-a depăşit recordurile istorice din 2008 şi avansează zilnic spre pragul care nu a mai fost atins vreodată, de 1.100 dolari pe uncie. Preţul petrolului a crescut în această săptămână peste 75 dolari pe baril la NewYork, nivel considerat „preţ de echilibru” pentru ţările din OPEC, după ce scăzuse la 30 dolari pe baril anul trecut. Piaţa valutară a fost, de asemenea, cuprinsă de o efervescenţă pe care nu o mai cunoscuse de mai multe luni.
În schimb, dolarul, care în mod paradoxal se întărise în perioada crizei financiare, se prăbuşeşte în prezent în faţa altor valute puternice, precum euro, al cărei curs a depăşit nivelul de 1,50 dolari.
Indicele Dow Jones a depăşit miercuri pragul de 10.000 de puncte pentru prima dată după căderea Lehman Brothers, simbol absolut al revenirii încrederii investitorilor. Printre factorii care au favorizat această creştere trebuie remarcată redresarea, chiar dacă foarte graduală şi încă fragilă, a economiei mondiale. Germenii creşterii, apăruţi în primăvară, s-au înrădăcinat, mai arată AFP.
Franţa, Germania şi Japonia au ieşit oficial din recesiune, iar SUA şi Marea Britanie nu vor întârzia să le urmeze, în vreme ce China ar putea înregistra o creştere economică de 8,5% în acest an, potrivit FMI. Cireaşa de pe tort o reprezintă profiturile trimestriale mai mari decât cele prevăzute, anunţate în această săptămână de mai mulţi giganţi de pe Wall Street, precum Intel, JPMorgan şi Goldman Sachs.
În acest moment, tot mai mulţi experţi încep să se teamă de dezvoltarea unei noi „bule”. Dacă rezultatele companiilor americane vor continua să depăşească aşteptări „mişcarea euforică s-ar putea transforma în isterie”, a avertizat Howard Wheeldon, de la cabinetul londonez BGC Partners. El se arată îngrijorat de căderea neîntreruptă a dolarului, pentru care economia mondială ar putea plăti foarte scump, deoarece ar putea submina bazele redresării economice, în special în Europa.
„Problema este că petrolul şi numeroase alte materii prime sunt tranzacţionate în dolari şi dacă valoarea acestei monede se prăbuşeşte, preţurile acestora se vor ajusta automat în creştere, iar noi toţi vom plăti oalele sparte”, a explicat Wheeldon.