Paisprezece contracte în valoare totală de 10,6 miliarde de euro. Un volum al comerţului bilateral care va ajunge la 200 miliarde de euro pe an până în 2015. Crearea unor noi locuri de muncă în domeniile auto, agricultură, electronică, tehnologie. Toate reprezintă succesul guvernului german, care a reuşit în urmă cu două săptămâni să atragă de partea sa o felie mică din uriaşa piaţă chineză. Contractele au fost semnate la Berlin de cancelarul federal Angela Merkel şi premierul chinez Wen Jiabao, aflat într‑un turneu european.
Pentru ambele ţări, recentele parteneriate strategice reprezintă începutul unui „nou capitol“, după cum titrează presa internaţională. China speră ca acesta să fie începutul recunoaşterii sale ca economie de piaţă de nivel european – statut pe care şi‑l doreşte încă din anii ’80 –, iar pentru Germania această mână de ajutor venită din partea noii puteri mondiale reprezintă un adevărat respiro în actualele condiţii economice internaţionale. Care sunt secretele succesului german?
IMM‑URILE. Întrebată fiind la un moment dat de către primul-ministru britanic Tony Blair care este secretul economiei germane, cancelarul Angela Merkel a răspuns: „Domnule Blair, noi încă facem lucruri“. Şi nu e nici o îndoială că lucrurile stau exact aşa, pentru că Germania a demonstrat în timp că este o ţară independentă, care nu vrea să cedeze în faţa financializării galopante care a cuprins Marea Britanie şi Statele Unite încă de pe vremea lui Margaret Thatcher şi a lui Ronald Reagan.
Adevărata putere a economiei germane se află însă în mâinile clasei de mijloc şi a întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), care formează coloana vertebrală a economiei. Aproape 99% din companiile germane sunt IMM‑uri – în Germania, aceasta înseamnă companii ale căror vânzări anuale nu depăşesc pragul de 50 de milioane de euro şi nu au mai mult de 500 de angajaţi – unde lucrează aproape două treimi din muncitorii acestei ţări.
Ca o comparaţie, în Marea Britanie aproape 60% dintre muncitori sunt angajaţi ai unor astfel de companii, iar în Statele Unite, procentul acestora este de peste jumătate. Pe de altă parte, o treime din muncitorii germani lucrează pentru producţia destinată exportului (40% din mărfurile exportate provin de la aceste IMM‑uri, comparativ cu doar 31% în Statele Unite). Tot atât de important este şi faptul că, spre deosebire de Statele Unite, care „se concentrează pe piaţa de masă şi pe cantitate, Germania este regele pieţelor de nişă“, spune profesorul Bernd Venohr, de la Şcoala de Economie din Berlin. La ora actuală, tot mai multe companii germane furnizează instrumente de mare precizie tehnologică pentru fabricile din China, India şi alte economii emergente.
