Fără precedent este şi garanţia pe care statul vrea să o acorde RAFO Oneşti – “Jafo” pentru cunoscători.
Să facem o mică trecere în revistă: am încheiat un acord cu FMI, UE şi BERD pentru 20 mld. euro ca să ne acoperim deficitul creat prin cheltuielile excesive şi hemoragiile din economie. Statul vrea să se mai împrumute pe pieţele europene cu până la 1,5 miliarde euro, printr-o emisiune de eurobonduri. Pentru aceste credite vom achita dobânzi de zeci de milioane de euro pe an. Noi, cei care plătim taxe, impozite şi dăm partea leului unui stat care nu ne oferă nimic în schimb.
Ei bine, în acest context, statul se gândeşte să blocheze în buget 330 mil. euro, bani pe care nu îi va putea folosi şi pe care va fi obligat să îi dea băncilor dacă RAFO nu plăteşte creditele pe care le va contracta. Pentru a înţelege corect lucrurile, trebuie subliniat faptul că aceasta este cea mai mare garanţie guvernamentală dată vreodată în România, mai mare chiar decât cea acordată americanilor de la Ford. Aceştia au venit cu planuri clare, investiţii de 675 mil. euro asumate prin contractul de privatizare a fabricii preluate la Craiova şi idea de a face business real aici. RAFO? Investiţii la un nivel comparabil cu cel al garanţiilor, termene nedefinite pentru realizarea lor, dată neştiută pentru revenirea pe producţie. Cât de românesc!
Presiune pe lefuri, pe cheltuielile cu bugetarii? Nici vorbă! Statul are bani chiar să şi arunce cu ei în afaceri moarte de ani de zile. De ce? Cine este RAFO? În afară de oamenii de afaceri Corneliu Iacobov şi Ovidiu Tender, de al căror nume au fost legate scandalurile ce au înconjurat rafinăria, numele noilor acţionari nu au fost vehiculate. Ar fi greu, pentru că nu se prea cunosc. Se ştie, vag. că ar fi “nişte ucrainieni”. S-au mai văzut din astea… Din nou, pentru cunoscători. Există, însă, şi date palpabile legate de rafinărie: are pierderi de nouă ani. Şi nu mai produce de aproape doi.
Dar să revenim la bugetari. Ei vor bani. Mai mulţi. Dar ce dau în schimb? Cresc productivitatea, are statul un randament considerabil mai bun cu ei? Merită banii? Întrebări pe care bugetarii nu şi le pun, pentru că nu au fost învăţaţi să facă asta. Statul nu le-a impus nici măcar norma comunistă de şaibe. Aparatul de stat e ca un malaxor: bagi totul acolo… că la final o ieşi ceva. Şi iese: deficit, degringoladă, haos.
În toată această lipsă de noimă, Boc demite un ministru şi, în mod total Newtonian, dă punctul de sprijin ca PSD-ul să mute Guvernul şi cam toată stabilitatea economică din loc. Ultimele săptămâni au pus totul sub semnul întrebării, de la ratingul de ţară la emisiunea de eurobonduri. Din toată această supă primordială, apare Traian Băsescu, care îşi anunţă, “salvator” şi “surprinzător” candidatura. Dacă ne luăm însă după agenţiile de rating, s-ar putea să nu mai avem post de preşedinte la anul. Ci doar unul de reorganizator. De ţară falită. Asta până nu vin recuperatorii…
Andreea Groenendijk este Redactorul-Şef al portalului de busines MONEY.ro
