În centrul urbei se află o groapă mai mare decât un teren de fotbal, pe care primăria încearcă de câţiva ani să o transforme în parcare subterană. Stoica e supărat că lumea nu-i înţelege proiectele: “Cine să înţeleagă la Slobozia?”. Tot el se miră că oamenii îl privesc ca pe un hoţ, dar e amestecat în anchete penale laolaltă cu interlopii şi are o condamnare în primă instanţă pentru instigare la fals intelectual. Primăria pe care o conduce a eliberat autorizaţie de construcţie pentru o benzinărie care nu avea aviz anti-incendiu. Întrucât a semnat „ca primarul“, fără să se uite, Stoica se consideră absolvit de orice vină.
Pentru a exemplifica, semnează cu ochii închişi nişte documente pe care i le aduce secretara în timpul interviului. Are probleme şi cu o statuie pe care a instalat-o în centrul oraşului: pe soclu ar fi trebuit să apară Mihai Viteazul, dar slobozenii s-au trezit cu un bărbat mic şi îndesat, un fel de Moş Crăciun înarmat cu sabie şi bardă. P
rimarul crede că cetăţenii sunt mofturoşi: „Nu le place pentru că nu e pe cal. O dăm jos şi facem alta călare”. Alexandru Stoica (60 de ani) e un politician de modă veche: vorbeşte limba rusă şi refuză să-şi pună calculator în birou. Are, în schimb, icoane, postere cu echipe de fotbal şi tot felul de cărţi şi cărticele, de la “Mein Kampf” a lui Adolf Hitler, până la “Binecuvântarea casei şi familiei” a lui Arsenie Boca.
Este de profesie militar, dar în 1999 a ieşit din Armată pentru a intra în PSD, singurul partid care a câştigat alegerile locale din Slobozia în ultimii 25 de ani. “Şi va câştiga mai departe”, consideră Stoica. “Efectul Colectiv”, “Schimbarea clasei politice”, “Revoluţia tinerilor”? La Slobozia par doar nişte vorbe goale, spulberate de vântul Bărăganului.
Citeste mai mult: adev.ro/o4ejpz