Sistemul de sănătate din România este influențat de o multitudine de factori, respectiv de instabilitatea politică, economică, lipsa personalului, infrastructura subdezvoltată, cât și de
fragmentarea finanțării serviciilor medicale acordate pacienților, se spune în raportul Curții de Conturi. La nivel național, Ministerul Sănătății asigură gestionarea, supravegherea și reglementarea sistemului de sănătate, iar la nivel local, autoritățile administrației publice locale din domeniul sănătății publice asigură serviciile pentru necesitățile populației. De asemenea, Casa Națională de Asigurări de Sănătate asigură administrarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, respectiv încheie contracte cu unitățile sanitare pentru serviciile medicale acordate populației. Conform prevederilor legale, persoanele asigurate au dreptul la un pachet de servicii medicale, iar persoanele neasigurate au dreptul la un pachet de servicii medicale minime pentru acoperirea urgențelor medicale.
România alocă fonduri pentru sistemul de sănătate sub media UE, respectiv cel mai scăzut nivel
dintre statele membre. În completarea acestora, în România există și alte surse privind plata serviciilor medicale, respectiv direct de la pacient.
Comparând România cu țările din Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul medicilor și
numărul paturilor la 100.000 de locuitori, situația în perioada 2014 – 2016 se prezintă astfel:
Potrivit situației medicilor din Statele Uniunii Europene, se reține faptul că România s-a situat în 2016, pe antepenultimul loc în țările din Uniunea Europeană, având un număr de 284,10 medici la 100.000 locuitori, respectiv jumătate din medicii care deservesc același număr de locuitori din Austria, acesta fiind de 512,96 medici.
România se situează între primele locuri din Uniunea Europeană privind numărul paturilor la
100.000 de locuitori, așa cum se prezintă în tabelul nr. 10. În anul 2016, România înregistra un număr de 684 paturi la 100.000 locuitori, față de Germania care avea un număr de 806,26 paturi la 100.000 locuitori, cel mai mic număr de paturi la 100.000 locuitori al Statelor Membre ale Uniunii Europene s-a înregistrat în Suedia cu 233 paturi.
Pentru a reliefa decalajul dintre România și alte state ale Uniunii Europene în ceea ce privește
cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor, exemplificăm situația anului 2015. În România, cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor au fost în medie de 340 EUR în anul 2015, față de UE unde media a fost de 600 EUR, în timp ce în alte țări din cadrul Uniunii Europene, cheltuielile cu sănătate au fost chiar de 4.112 EUR pe cap de locuitor (Luxemburg), astfel:
Din analiza datelor prezentate în graficul de mai sus pentru un număr de 12 țări din UE, rezultă
că România în 2015 a alocat cea mai mică sumă pe cap de locuitor din Uniunea Europeană, urmată d Bulgaria, în timp ce alte țări alocă de 9 – 10 ori mai mult. Situația în anul 2015 a sumelor alocate pentru cheltuielile cu sănătatea ca % din PIB, se prezintă grafic, astfel:
Potrivit graficului anterior, în anul 2015, România a alocat pentru cheltuielile cu sănătatea circa 4% din PIB, ceea ce ne situează în ultimele trei locuri, înaintea Ciprului și a Letoniei. Aceeași situație se regăsește și în anul 2016, respectiv România menținându-și locul în ierarhia alocării sumelor pentru sănătate din PIB, astfel:
Rezultă că în anul 2016, România a alocat pentru cheltuielile cu sănătatea circa 4% din PIB, ceea
ce ne situează în ultimele trei locuri, respectiv înaintea Ciprului și a Letoniei. În contextul celor
prezentate, cea mai mare pondere pentru cheltuielile cu sănătatea din PIB o alocă Danemarca, urmată de Franța și Austria.
În aceste condiții sunt necesare politici sustenabile pe toate planurile în domeniul sănătății
care să conducă la eficientizarea fondurilor alocate pe acest segment, la satisfacerea nevoilor
medicale și după caz, la prioritizarea investițiilor, se spune în document. Pentru a micșora decalajul României față de țările Uniunii Europene, autoritățile decidente și-au propus implementarea obiectivelor stabilite în Strategie, prin luarea unor măsuri în vederea
îmbunătățirii condiților de muncă, majorării salariale și stimulării financiare a medicilor care
prestează servicii medicale în zonele defavorizate, precum și a evitării diferențelor dintre zonele
rurale și urbane, atât în ceea ce privește distribuirea unităților sanitare, cât și a personalului
sanitar. Însă, analizând indicatorii prezentați anterior, sunt necesare eforturi suplimentare celor
depuse până în prezent pentru a depăși situația în care se află actualmente sistemul sanitar din
România.