Miza reuniunii este uriaşă. Un eşec al discuţiilor ar putea anula eforturile depuse până acum, cu atât mai mult cu cât, deşi îmbunătăţită, starea economiei internaţionale este în continuare gravă. Directorul Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss Kahn, a avertizat că este mult prea devreme să se considere că a luat sfârşit, deja, cea mai severă criză economică de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Ieşirea din criza economică poate fi întârziată dacă statele renunţă prea devreme la infuziile de capital pe care le realizează în economie. “Primul pericol care ameninţă acum economia mondială este acela ca decidenţii politici să renunţe prea devreme la pachetele de stimuli economici, într-un moment în care redresarea este încă timidă”, a declarat pentru Business Standard, Marco Annunziata, economist-şef al UniCredit din Londra.
În ultimul an, statele G20 au reuşit, aşa cum îşi asumaseră angajamentul la prima lor reuniune, în acest format, dedicată crizei economice din toamna lui 2008, să îşi coordoneze eforturile, punând în joc aproape 5.000 miliarde de dolari sub forma pachetelor de stimuli, pentru a împiedica o veritabilă dezagregare a economiei mondiale.
Pachetele de stimuli au contribuit la apariţia primelor semne încurajatoare, dar au dus şi la creşterea deficitelor bugetare, până la un punct la care aceasta riscă să devină o problemă în plus pentru ieşirea din criză.
Dacă statul trebuie să retrocedeze pieţei rolul de motor al creşterii economice, spun analiştii, acest lucru nu trebuie făcut la voia întâmplării. “Dacă predarea ştafetei nu este făcută aşa cum trebuie şi atunci când trebuie, există riscul ca economia mondială să intre pentru mulţi ani într-o eră de hiperinflaţie", avertizează Kirton.
“Cererea ar putea să nu poată susţine creşterea economică, odată ce pachetele de stimuli au fost retrase, pentru că este influenţată, în acest moment, de decizii de natură fiscală şi monetară”, a adăugat Annuziata.
O altă problemă importantă care ţine şi de ieşirea din criză şi de construcţia lumii economice viitoare este cea a băncilor.
Americanii şi europenii, care deţin cele mai importante bănci ale lumii, sunt de acord că instituţiile financiare ar trebui să păstreze mai mult capital, ca măsură de precauţie împotriva posibilelor pierderi. Cu cât nivelul acestui capital este mai mare, nivelul disponibilului pentru investiţii şi credite este mai mic, ceea ce, subliniază The Wall Street Journal, afectează direct profitabilitatea băncilor.
Pentru că înainte de criză, băncile din SUA, precum Citigroup, Bank of America, JPMorgan au fost nevoite să deţină mai mult capital decât cele europene, americanii spun că europenii sunt cei care ar trebui să cedeze în această privinţă. Europenii, pe de altă parte, invocă faptul că băncile americane au beneficiat de injecţii de capital din partea statului mai mari decât cele efectuate pe bătrânul continent.
Tot de crearea unui sector bancar mai stabil se leagă şi stabilirea unor mecanisme de control care să arbitreze jocul şi să penalizeze eventualele mişcări generatoare de riscuri din partea companiilor financiare. În acest sens, liderii G20 trebuie să cadă de acord asupra controversatei probleme a primelor pentru bancheri.
Europenii au dat deja semnalul că sunt adepţii “stricteţii”. Uniunea Europeană are în vedere înfiinţarea unei noi structuri care să monitorizeze riscurile sistemice, din care vor face parte guvernatorii băncilor centrale din cele 27 de state. În plus, europenii doresc limitarea remuneraţiilor acordate de bănci şi au voinţa politică de a schimba multe în acest domeniu, chiar dacă vor fi singurii care o vor face.
"Chiar dacă americanii nu acceptă, cred că trebuie să mergem înainte”, a declarat Manuel Durao Barroso, preşedintele Comisiei Europene, într-un interviu acordat TV5 Monde, adăugând că europenii trebuie să se bată la Pittsburgh pentru a obţine o plafonare a bonusurilor oferite de bănci.