În cursul acestui ultim deceniu, o jumătate de milion de spanioli au plecat din ţară, în timp ce doar 450.000 de persoane au venit în Spania, adică un sold migratoriu negativ de cel puţin 50.000 de persoane. Acest calcul nu-i ia în considerare şi pe cei care se deplasează în spaţiul Schengen, ceea ce face ca fenomenul să fie mai amplu decât îl prezintă aceste statistici, scrie săptămânalul Le Point în ediţia de marţi.
Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), această cifră a celor care au plecat din Spania ar putea fi chiar mai mare dacă indicatorii referitori la criză se agravează: în prezent, un sfert din populaţia activă este şomeră; un tânăr din doi este şomer, fără nicio perpectivă de viitor. De altfel, cei cu vârsta cuprinsă între 20 şi 35 de ani sunt primii care se gândesc la plecare.
Valul de plecări vizează două tipuri foarte distincte ale populaţiei. Pe de o parte, imigranţii, care la începutul anilor ’90 au venit în acest ‘Eldorado spaniol’ care le oferea o mulţime de oportunităţi. Acum, din cauza recesiunii şi a prăbuşirii sectorului imobiliar, ei trebuie să ia o altă decizie: zeci de mii de ecuadorieni, peruani, argentinieni, venezuelani se întorc în ţările lor. Este şi cazul miilor de africani şi asiatici care îşi încearcă adesea norocul în alte ţări din Uniunea Europeană.
Pe de altă parte, sunt spaniolii aflaţi în şomaj şi care nu au nicio speranţă să găsească un loc de muncă. Dintre aceştia, mulţi absolvenţi cu studii superioare se duc în Statele Unite, Canada, Australia, Brazilia sau Marea Britanie. Germania a devenit, de asemenea, o destinaţie foarte atrăgătoare, mai ales că Angela Merkel a estimat numărul de ingineri de care are nevoie ţara la aproape 100.000. În unele localităţi din Spania, autorităţile facilitează învăţarea limbii germane, considerând că un exod spre Germania este ‘singura soluţie de viitor’ pentru tineri.
Nu numai absolvenţii de studii superioare vor să plece din ţară. 64% dintre şomeri, necalificaţi sau care au o mică pregătire, doresc şi ei să plece indiferent unde. Din surse oficiale, 22% dintre spanioli trăiesc sub pragul sărăciei. În această iarnă, televiziunile difuzau reportaje despre trista soartă a sute de italieni care se duseseră în Norvegia, unde sperau să găsească de muncă, dar care au ajuns să cerşească. Emigraţia spaniolă este un fenomen, chiar dacă clasa politică preferă să-l ignore sau să-l minimalizeze.
