Statul își pune singur bețe în roate! Cazul Apele Române-Hidroelectrica

Companiile producătoare de curent electric din surse hidro, inclusiv perla statului român, Hidroelectrica, au mari probleme din cauza majorării taxei pe apă uzinată pe care ar trebui să o plătească Administrației Naționale Apele Române (ANAR), confom unui proiect de lege pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 225/2020 privind modificarea anumitor acte normative și stabilirea măsurilor în domeniul agriculturii. Acest act normativ, dezbătut în prezent în Camera Deputaților, propune un tarif fix de 33 RON/MWh produs pentru contribuțiile datorate ANAR de către producătorii de energie hidroelectrică. ”Această sumă reprezintă o creștere de peste 55% pentru Hidroelectrica și pentru , având în vedere că în ultimii 5 ani compania a plătit o taxă echivalentă cu aproximativ 21 RON / MWh produs”, susțin reprezentanții Fondului Proprietatea, fondul care deține un pachet minoritar la Hidroelectrica.

 

Deputaţi, la un pas de bătaie pe holurile Parlamentului: „Păduche, eşti zero barat!”

 

 

 

Ce spune șeful FP

Comentând pe marginea acestui subiect, Johan Meyer, CEO al Franklin Templeton București și Manager de Portofoliu al Fondului Proprietatea a declarat: „Fondul salută introducerea unui tarif fix bazat pe energia electrică produsă, care este un mecanism mai transparent, și neutru din punct de vedere tehnologic, pentru a determina contribuțiile datorate ANAR și nu necesită ca Hidroelectrica să instaleze echipamente de măsurare a apei. Cu toate acestea, suntem profund îngrijorați de nivelul propus al taxei, care generează costuri suplimentare arbitrare și nejustificate pentru companie, întrucât taxa pe apă plătită de Hidroelectrica va crește de la aproximativ 350 milioane lei la aproape 528 milioan lei într-un an hidrologic mediu. Considerăm că este o creștere inutilă și nerezonabilă, favorizând pe nedrept o altă instituție de stat, mai ales că serviciile de gestiune a apei furnizate de ANAR nu s-au îmbunătățit și, prin urmare, nu justifică o creștere a acestei taxe. Această majorare reprezintă un regres în ceea ce privește rentabilitatea Hidroelectrica și transmite un mesaj negativ investitorilor din sectorul energetic românesc. Solicităm Camerei Deputaților să nu aprobe nivelul propus al taxei pe apă și să permită analizarea în continuare a nivelului potrivit al acesteia.”

 

A murit pentru că nu i-a lăsat pe medici să o intubeze. „Urla că va fi otrăvită de ei”

 

Cât a plătit Hidroelectrica

Contribuțiile aferente apei uzinate plătite de Hidroelectrica în 2018 și 2019 au reprezentat 48,1%, respectiv 45,4% din veniturile curente ale ANAR și au reprezentat 74,2% 2 , respectiv, 55,7% 2 din cheltuielile salariale plătite angajaților ANAR, având în vedere că acestea sunt în continuă creștere. În plus față de taxa pe apă, activitatea Hidroelectrica este împovărată de mai multe proiecte de investiții istorice aflate în derulare, al căror scop principal este gestionarea rațională și sigură a resurselor de apă, în timp ce componenta de producere a energiei electrice este relativ minoră. Multe dintre aceste investiții istorice, care oferă în esență un serviciu public, au aparținut de-a lungul timpului ANAR. În ceea ce privește aceste investiții în esență publice, la sfârșitul anului 2019, Hidroelectrica a trebuit să recunoască ajustări negative de valoare în valoare totală de peste 3,2 miliarde lei.

 

Producătorii mici riscă falimentul 

Hidroelectrica este un colos însă probleme foarte mari le întâmpină producătorii mici. Acestea riscă falimentul din cauza taxelor percepute de către Apele Române, respectiv taxa pentru apă turbinată, chirie albie minoră și taxa pentru potențialul asigurat în scop hidroenergetic prin barajele lacurilor de acumulare. În România funcționează, în prezent, 528 microhidrocentrale cu puteri sub 4 MW, cu o capacitate instalată totală de 468,6 MW, conform celor mai recente date ale Transelectrica. Acești producătorii plătesc trei tipuri de taxe:  pe apă turbinată, de circa 1,17 lei/1.000 de metri cubi; chirie pentru utilizarea albiei minore – circa 27,31 lei/m2/lună și taxa pentru potențialul asigurat în scop hidroenergetic prin barajele lacurilor de acumulare, de 238,88 RON x metri cădere/lună. În cazul unei microhidrocentrale, suprafața chiriei albiei minore supusă taxării este cuprinsă între 60 și 100 de metri pătrați.

 

Microhidrocentralele, dar și Hidroelectrica, au avut obligația ca – până la data de 17 ianuarie 2021 – să monteze debitmetre în unitățile lor pentru a măsura cantitatea de apă folosită efectiv pentru producția de energie. Totodată, s-a stabilit că în unitățile de producere a energiei hidro, în care din punct de vedere tehnico-constructiv nu se  potate îndeplini această obligație, cuantumul contribuției resurselor de apă se va calcula la maximul debitului stipulat în autorizația de gospodărire a apelor, conform unor modificări operate la Legea 122/ 2020 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996 și Ordonanței de urgență nr. 225/2020.

 

“MHC-urile pot atinge debitul maxim instalat doar în anumite perioade ale anului (viituri) pe perioade scurte de timp, maxim 2 luni/an, cea mai mare parte din an acestea funcționând cu un debit mediu redus sub debitul maxim instalat, motiv pentru care obligația pentru plata debitului maxim instalat conform noii reglementări poate fi considerată un abuz”, precizează Dan Prodan, vicepreședinte PATRES, Organizația Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România.

“Producătorii au obligația să instaleze debimetre, dar nu se precizează în lege dacă acestea trebuie să fie metrologizate sau nu. În fapt, Administrația Apele Române vine cu cerința ca debimetrele să fie supuse controlului metrologic, neținând cont de instrucțiunile de la Institutul Național de Metrologie Conform legislației în vigoare (Ordin 148/05.05.2012), debitmetrele utilizate pentru măsurarea debitelor de apă brută prelevate din lacuri/râuri nu se supun controlului metrologic legal și nu sunt omologate în România. În noile condiții, impuse practic de Administrația Apele Române, producătorii ajung să fie taxați pentru debitul maxim instalat, aceasta în situția în care microhidrocentralele utilizează efectiv mai puțină apă decât debitul maxim autorizat. Este vorba despre o cantitate de apă de 6-7 ori mai mare decât cea utilizată (funcție de media anuală a precipitațiilor din anul de referință), respectiv o creștere corespunzătoare a taxelor către Administrația Națională Apele Române” , a mai spus Prodan.

PATRES apreciază că impactul acestei anomalii se va reflecta imediat în prețul energiei electrice produse de operatorii de hidrocentrale și micro-hidrocentrale, scăzându-le competitivitatea pe piața energiei. În plus, este o frână în dezvoltarea acestor investiții, în condițiile în care, recomandările din cadrul Green Deal încurajează dezvoltarea de noi investiții în E-SRE, în mod explicit a acelor microhidrocentrale amplasate pe cursurile mijlocii și inferioare ale râurilor din afara zonelor montane. MHC-urile aduc un beneficiu major sectorului energetic prin echilibrul pe care îl pot da din predictibilitatea resursei de apă.

 

Sunt și alte probleme

 

Un alt aspect pe care l-am semnalat autorităților îl reprezintă înregistrările eronate în perioadele cu turbiditate mare a apei (viituri), în principal datorită imposibilității transmiterii semnalului între senzorii debitmetrului, ceea ce duce la determinări eronate ale volumului de apă uzinat, existând situații în care aceste debitmetre pot măsura în mod eronat volume de apă mai mari decât debitul maxim instalat, imposibil tehnic de preluat de către amenajarea hidroenergetică. ”Mai mult, noua măsură vine în contextul în care era de ne-am fi așteptat ca instituțiile de resort ale statului român, respectiv AN Apele Române, să respecte legea și, totodată, să se implementeze recomandările Consiliului Concurenţei”, sesizează Mihai Verșescu, Secretar General PATRES. Potrivit ”Raportului privind Investigaţia sectorială referitoare la gestionarea resurselor de apă de suprafaţă şi efectele produse asupra pieţelor situate în aval (energie electrică şi irigaţii)”, realizat de Consiliul Concurenței,  această contribuție pentru producătorii de energie hidro este considerată ca fiind neconcurențială, pe motiv că nu ține cont de caracteristici tehnice ale centralelor electrice. Consiliul Concurenței recomandă o contribuție de 2% din cifra de afaceri a producătorilor de energie hidro.

 

Pe de altă parte, în contextul cuplării piețelor de energie spot, în al doilea trimestru al anului 2021, prin proiectul DE-AT-PL-4M MC (denumit și Interim Coupling), producătorii din MHC vor fi puși în situația de a nu putea oferta competitiv din punct de vedere al costului de producție cu ceilalți producători din țările cuplate, având în vedere diferențele majore de tarifare a apei uzinate, fapt ce va duce la importul de energie electrică produsă în hidrocentrale mai ieftine din țările cuplate.

 

“În momentul de față, costurile cu taxele către Administrația Apele Române sunt de 240,33 RON pentru MWh produs, în condițiile în care investitorii din amonte achită maxim 5-6 RON per MWh produs. Toate acestea, se întâmplă grație mecanismului anticoncurențial de taxare promovat de către Apele Române. După intrarea în vigoare a OUG 225/2020 privind taxarea la debitul maxim, preconizez că aceste taxe către Apele Române vor atinge 550-600 RON pentru MWh produs, în condițiile în care prețul mediu al energiei pentru 2020 a fost de 198 RON/MWh. Singura soluție va fi să închid unitățile de producție pe care le am în portofoliu”,  spune Alexandru Pârvescu, investitor român.

 

Ce zic autorii legii

Autorii actului normativ mai sus menționat susțin că dacă nu modifică legea, firmele se confruntă cu un impact major asupra costurilor cu apa uzinată și în acest sens exemplifică impactul asupra Hidroelectrica, ale cărei costuri cu apa ar crește de la valoarea de 365 milioane de lei, estimată pentru 2021, la o valoare maximă de 988 milioane de lei. Practic, legiuitorul susține una, adică reduce costurile, iar companiile altceva, în sensul creșterii costurilor.

În urma analizei legislației în vigoare, a rezultat, se arată în nota de fundamentare a actului normativ, a rezultat că mijloacele de măsurare, în baza cărora se percep taxe, trebuie să fie supuse controlului metrologic legal. Din lista mijloacelor de măsurare supuse acestui control, pentru contoare de apă, se regăsesc doar contoare de apă pentru conducte cu diametrul de până la 200 mm. În cazul centralelor hidroelectrica aflate în gestiunea Hidroelectrica, diametrul conductelor prin care se tranzitează apa către turbinele aferente centralelor au valor mai mari de 1.000 mm, cele mai mici diametre existând la doar în cazul unor microhidrocentrale, respectiv de 400 mm. Autorii legii susțin că nu există actualmente posibilitatea tehnică de a insttala echipamente de măsură și control metrologate legal și care să fie agreate de ANAR și din această cauză este nevoie de soluții alternative optime din punct de veere al resurselor tehnice disponibile, raportat la impactul asupra operatorilor economici din sectorul energetic.

 

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed