Acest fenomen este specific pentru orice zona geografica, iar Romania nu face exceptie. Astfel, anii electorali de dupa 1989 au abundat in astfel de “pomeni electorale”. Fiecare guvern care a organizat alegeri si-a “netezit”, in perioada dinaintea votului, drumul catre castigarea acestor alegeri. La o prima privire, la fel s-a comportat si guvernul actual, prin cresterea salariilor in anumite sectoare bugetare, dar, mai ales, prin majorarea pensiilor. Totusi, exista si contraargumente care afirma ca echipa condusa de Tariceanu nu a fortat politica fiscala inaintea alegerilor, ci, dimpotriva, a incercat sa restranga cheltuielile bugetare in ultimele luni.
De altfel, acesta este subiectul acestui articol: analizarea anilor in care au avut loc alegeri parlamentare si prezidentiale pentru a vedea daca guvernele din acele timpuri au zdruncinat bugetul de stat prin “pomeni electorale”. Doar anul dinaintea alegerilor va fi analizat, pentru ca atunci se concentreaza aceste “pomeni electorale”. Evident, aceasta analiza nu se poate incheia fara a evidentia o serie de masuri luate de guvernul Tariceanu si care s-ar inscrie in categoria “pomeni electorale”, dar si masuri contrare acestei categorii. In esenta, vom analiza deciziile care au impact asupra balantei cheltuielilor publice, pentru a estima daca Guvernul va putea sa-si atinga tinta de deficit bugetar din acest an.
1996, prima data importanta
Primii anii de dupa evenimentele din 1989 nu sunt foarte importanti din perspectiva temei noastre. Motivul este simplu: perioada 1990-1992 abunda in dezordine fiscala, greve, mineriade, pri
vatizari esuate si amanate. De abia la alegerile urmatoare, din 1996, putem afirma ca incepe campania reala a pomenilor electorale. Dar, sa vedem care era contextul politic si economic din 1996, pana la data de 3 noiembrie, cand au avut loc alegeri generale, parlamentare si prezidentiale.
Anul 1996 se caracterizeaza prin doua mari masuri ce ar putea fi definite ca pomeni electorale: majorarea salariilor din sectorul bugetar, in special in domeniul invatamantului, si amanarea unor privatizari.
Dar, sa o luam cronologic. In martie 1996, federatia sindicala din invatamant Spiru Haret picheteaza sediul Parlamentului pe toata durata dezbaterii proiectului Legii bugetului de stat. Sindicalistii cer cresteri salariale.
Trei luni mai tarziu, in luna iunie, federatia sindicala Spiru Haret, impreuna cu alte organizatii sindicale, picheteaza sediul Camerei Deputatilor pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/1994 privind stabilirea unor coeficienti de ierarhizare a salariilor de baza pentru personalul din sectorul bugetar.
Protestele degenereaza la finele lunii august, cand se hotaraste deschiderea conflictului de munca si blocarea deschiderii anului scolar. Protestele sunt suspendate in primele zile din septembrie prin inceperea negocierilor cu Guvernul Romaniei. Proiectul Statutului personalului didactic este introdus pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor, si se decide, in plus, marirea salariului cadrelor din invatamant. A doua mare directie populista este data de amanarea unor privatizari si, implicit, de suspendarea disponibilizarii unui numar urias de angajati. Metoda de privatizare aleasa de administratia din acea vreme a fost clasica “cuponiada”, privatizarea in masa prin care se imparteau catre populatie actiuni la unele societati de stat. Programul de privatizare in masa, “cuponiada”, cum a intrat in constiinta publicului, a constat in distribuirea gratuita catre populatie a unor “cupoane de privatizare”, cu o valoare nominala determinata, de 975.000 de lei.
Practic, prin aceste cupoane, mai multe societati de stat erau impartite catre populatie. Totusi, aceasta masura nu a reprezentat decat o amanare a privatizarii reale, o mentinere a personalului la multe companii neperformante.
Patru ani mai tarziu
Istoria se repeta la alegerile generale din 2000 (care au avut loc tot in noiembrie, dar pe data de 26). Anul incepe, ca si in 1996, cu framantari in domeniul invatamantului. Pe data de 24 ianuarie 2000 se declanseaza greva generala, din cauza respingerii de catre sindicate a promisiunilor guvernamentale. Se cere, din nou, majorarea salariului cadrelor didactice. Alte confederatii sindicale se solidarizeaza imediat cu greva generala din invatamant si solicita Guvernului respectarea promisiunilor din protocoalele semnate in octombrie 1998 si iunie 1999, protocoale care stabileau cresteri salariale. Greva generala a durat cinci saptamani. A fost cea mai puternica actiune de protest din Romania postdecembrista. Rezultatul: s-a obtinut o majorare salariala de 80%, in doua transe. Pe scurt, greva din anul 2000 a fost cea mai puternica forma de protest de pana atunci, finalizandu-se cu obtinerea celei mai mari cresteri salariale. Din nou, sunt amanate privatizari, se amana introducerea impozitului agricol, liberalizarea sistemului de pensii.
Inca patru ani: 2004
Alegerile din 2004 au avut loc tot in luna noiembrie si tot la finele lunii. Din nou, scenariu la indigo, cereri de majorari salariale in invatamant. Se obtin iarasi cresteri uriase de salarii. In medie, salariile profesorilor din invatamantul preuniversitar si universitar cresc cu 41,35%. In acel an, inflatia era prognozata la 9,5%, in timp ce cresterile salariale din alte sectoare bugetare au fost, in medie, de circa 12,5%. Astfel, in invatamant, castigul mediu brut pentru luna octombrie 2004 ajunge la 10.554.224 lei, fata de
8.482.827 lei, salariul mediu brut pe economie.
Anul electoral 2008
Dincolo de majorarea pensiilor, care a fost suspectata ca avand o nuanta electorala puternica, masuri sociale puternice nu au fost luate pana acum de catre Guvern. Dimpotriva, Guvernul pare hotarat sa intareasca disciplina fiscala, sa controleze mai mult cheltuielile bugetare. Iar acest fapt poate fi observat prin masurile restrictive impuse administratiilor locale. In ultimii doi ani, dar mai ales in 2007, deficitul bugetar s-a accentuat pe final de an, iar cei mai multi bani au fost cheltuiti tocmai de administratiile locale. Astfel, anul trecut, bugetul a consemnat, dupa o prima estimare, un deficit de 2,4% din produsul intern brut (PIB) (ulterior, el a fost calculat la 2,63% din PIB). Dar, in primele 11 luni ale anului, bugetul general consolidat consemna un deficit de doar 1,14% din produsul intern brut, valoarea acestuia ajungand la 4,436 miliarde lei (circa 1,3 miliarde euro). Ceea ce l-a facut pe ministrul Vosganian sa aprecieze ca anul se va incheia cu un deficit de circa 1,5%. Numai ca a venit ultima luna a anului care l-a trezit pe Vosganian din reverie si i-a spulberat orice speranta de a avea un deficit scazut. Astfel, doar in luna decembrie deficitul bugetar a fost de 1,3%, mai mare decat tot deficitul cumulat din primele 11 luni. Motivul: administratiile locale au cheltuit enorm in ultima luna din an. Practic, administratiile locale au dublat intr-o singura luna cheltuielile bugetare ale anului trecut.
Pentru a evita aceasta situatie, Guvernul a luat mai multe masuri pentru a controla mai strict cheltuielile publice realizate de administratiile locale. Una dintre aceste masuri a fost luata in urma cu cateva zile. Astfel, Guvernul a decis ca autoritatile locale vor initia proiecte de investitii finantate din venituri proprii, numai daca au asigurat integral sumele pentru cheltuielile unitatilor administrative. Intai sumele pentru cheltuielile curente, apoi cheltuieli suplimentare. De asemenea, Guvernul a decis sa amane cu doua-trei luni angajarile de personal in cadrul institutiilor publice, cu unele mici exceptii. Iarasi, pentru a frana cheltuielile publice. Si, tot in urma cu cateva zile, administratia centrala a interzis institutiilor publice sa mai cumpere in acest an imobile, autoturisme, mobilier, aparatura electrocasnica, aparate de telecomunicatii pentru birou si aparate de aer conditionat, fiind exceptate unitatile scolare, institutiile nou-infiintate si achizitiile finantate nerambursabil. In plus, au fost impuse autoritatilor locale limite de cheltuieli lunare. Astfel, autoritatile locale nu vor putea cheltui, lunar, mai mult de 15% din media lunilor precedente.
In concluzie, Guvernul nu doar ca nu a mai recurs la masuri populiste ce afectau bugetul de stat, dar a si recurs la intarirea controlului fiscal.
“Iata ca, desi se apropie alegerile, Guvernul ia masuri de diminuare a cheltuielilor bugetare. Ceea ce arata ca autoritatile sunt decise sa lupte pentru intarirea stabilitatii macroeconomice, in contextul in care inflatia a ajuns la valori foarte mari”, a declarat, pentru Business Standard Lucian Anghel, economistul-sef al Bancii Comerciale Romane (BCR).
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
