În 1792, într-o zi de 17 mai, se înfiinţa bursa de pe Wall Street, prima din lume. Iniţial, a servit la plata datoriilor de război ale nou-createlor State Unite ale Americii. Apoi s-a dezvoltat iar acum îndeplineşte, mai eficient şi mai spectaculos decât orice altă piaţă financiară din lume, principalul rol al unei burse: procurarea capitalului pentru societăţile listate.
În 1790, în Statele Unite se puteau tranzacţiona doar două tipuri de titluri: obligaţiuni de război, emise pentru a acoperi o datorie de război de 80 de milioane de dolari şi acţiunile primei bănci centrale americane, Bank of United States. Brokerii si dealerii nu făceau tranzacţii aşa cum se întâmplă astăzi.
Ei vindeau şi cumpărau aceste titluri pe unde puteau: în birouri, cafenele, în pieţele din jurul Wall Street. În lipsa unui loc bine stabilit şi a unui program de tranzacţionare, vânzatorii şi cumpărătorii erau nevoiţi să se caute unii pe alţii prin tot oraşul. Toate aceste probleme au fost rezolvate în 1792, pe 17 mai, cînd brokerii new-yorkezi au semnat un act prin care conveneau să tranzacţioneze titlurile doar între ei. Aşa şi-a început activitatea cea mai mare bursă de valori din lume.
Numele documentului semnat de brokeri era The Buttonwood Agreement şi a fost inspirat de locul lor obişnuit de întâlnire, un copac de pe Wall Street. Un sfert de secol mai tarziu, brokerii au dat organizaţiei lor un nume: New York Stock and Exchange Board. Au impus reguli stricte de desfăşurare a tranzacţiilor si şi-au ales şi un preşedinte. Atunci, ca şi acum, numai membrii bursei puteau vinde şi cumpăra titluri. Pe vremea aceea, dreptul de a deveni membru al bursei costa doar 25 de dolari. Astăzi, un loc în ringul de tranzacţionare costă aproximativ 1 milion de dolari.
