Bucureşti. România, Piaţa Universităţii, aprilie 1990. După mai multe mitinguri de protest ale PNŢ CD, un grup de manifestanţi a rămas în Piaţa Universităţii pentru a protesta împotriva Frontului Salvării Naţionale şi a liderilor veniţi la putere după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu. În numai câteva zile, Piaţa Universităţii a devenit locul de întâlnire al opozanţilor FSN. Trecuseră aproape cinci luni de la Revoluţie, iar românii învăţau ce înseamnă democraţia. După aproape două luni de proteste, puterea de atunci a luat decizia de a elibera Piaţa. A fost o acţiune în forţă a autorităţilor. A urmat un miting de susţinere a puterii organizat de muncitorii din marile întreprinderi din Capitală.
A fost prefaţa a ceea ce avea să urmeze. La 14 iunie, la ora 4 dimineaţa, minerii au sosit în Bucureşti. Manifestanţii din zona Pieţei Unuversităţii au fost alergaţi şi bătuţi de mineri. Ortacii au ţintit mai departe. Au descins la sediile partidelor istorice.
