5 orașe americane care au dat faliment

Cel mai recent caz este Stockon, din California, care, pe 28 iunie 2012, a devenit cel mai mare oraș din SUA care a intrat în faliment, arată cnbc.com.

 

Atunci când o entitate publică e pe punctul de a intra în insolvență, trebuie să își renegocieze obligațiunile, iar dacă părțile implicate nu pică de acord, atunci Capitolul 9 este adesea singura opțiune rămasă, creditorilor impunându-li-se negocierea unui contract nonconsensual.

 

Deși criza a jucat un rol covârșitor în falimentarea multor companii americane, în ceea ce privește falimentarea municipalităților nu au existat atât de multe cazuri. Între 2007 și 2011 au fost înregistrate în total 41, cam 8 pe an.

 

Așadar, cum poate intra un oraș în faliment? Vezi în continuare câteva exemple de falimente care au lovit o parte din orașele americane.

 

Central Falls, Rhode Island

Central Falls, cel mai mic oraș din statul Rhode Island, a apelat la Capitolul 9 în august, 2011. Economia locală a intrat în declin odată cu plecarea producătorilor de textile din anii '70, iar în perioada 1997-2000 în Central Falls s-au închis cel puțin 11 fabrici de textile. În plus, orașul a investit 80 de milioane de dolari în pensii și beneficii medicale date pensionarilor, multe dintre ele fiind promise polițiștilor și pompierilor. Orașul avea încasări mai mici, respectiv un buget anual de 17 milioane de dolari, ceea ce a dus la falimentarea acestuia.

 

Vallejo, California

Având o populație de 116.000 de locuitori, orașul Vallejo din California a intrat în faliment în 2008. Începând cu anul fiscal 2005-2006, orașul a început să înregistreze deficituri, cheltuielile depășind încasările de la bugetul local cu 3-4 milioane de dolari pe an. Peste 75% din bugetul municipal a mers către fondurile de pensii și către bonusuri pentru personal. Conducerea orașului nu a putut ajunge la un acord cu creditorii, așa că a intrat în faliment, apelând la Capitolul 9.

 

Situația s-a înrăutățit și mai mult după aceea: 40% din polițiști au fost dați afară, ceea ce a dus la creșterea prostituției și a altor infracțiuni, iar fondurile pentru instituții publice precum biblioteci, centre pentru bătrâni sau pompieri au fost și ele reduse. Valejo însă a venit și cu niste soluții creative pentru a remedia problemele: în locul polițiștilor lipsă, în oraș au fost instalate camere video pentru supraveghere, iar pentru a crește încasările la bugetul local, localnicii au fost de acord să li se mărească taxele cu un penny, cei 9.5 milioane de dolari rezultați fiind folosiți la orice și-ar fi dorit locuitorii.

 

Westfall

După câteva procese agonizante, Westfall a trebuit să aplice pentru Capitolul 9 în 2009. Motivul a fost o datorie de 20 de milioane de dolari pe care municipalitatea trebuia să-i plătească unei firme, după ce îi anulase acesteia un proiect rezidențial de 1.500 de case. La acel moment, Westfall avea o economie prosperă, însă povara celor 20 de milioane de dolari a fost prea mare pentru orășelul de 2.400 de locuitori, ale cărui încasări anuale erau de doar un milion de dolari.

 

Intrarea în faliment a orașului a permis reducerea datoriei la 6 milioane de dolari, care trebuia plătită în rate trimestriale de câte 75.000 de dolari, de-a lungul a 20 de ani. Orașul a reușit să facă asta crescând taxa pe proprietate cu circa 200 de dolari pe an pentru fiecare proprietar.

 

Desert Hot Springs, California

Falimentul orașului a început în 1990, când un grup local de dezvoltatori și-a pus în gând să cumpere un teren aici și să construiască un parc. Orașul a refuzat să semneze contractul, iar dezvoltatorii au dat municipalitatea în judecată, câștigând procesul. Desert Hot Springs a trebuit să le plătească 3.1 milioane de dolari în 1995. Datoria imensă a paralizat orășelul și l-a forțat să intre în faliment în 2003, datoriile totale crescând în total, la 10 milioane de dolari.

 

Prichard, Alabama

În 1960, Prichard era un oraș înfloritor, însă dispariția clasei de mijloc de-a lungul deceniilor și-a pus amprenta asupra încasării taxelor locale. De ani de zile, conducerea orașului a fost avertizată că finanțarea insuficientă a pensiilor va crea probleme, lăsându-i pe vârstnici cu buzunarele goale. În 2009, previziunile s-au adeverit, iar fondurile pentru pensii au dispărut de tot. Drept reacție, conducerea Prichard pur și simplu nu a mai plătit nicio pensie celor 150 de bătrâni care își așteptau banii.

 

După ce pensionarii au dat în judecată municipalitatea, orașul a intrat în faliment în 2009, fiind a doua oară când se întâmplă asta. Prima oară, orașul a intrat în faliment în 1999.