90 la sută dintre tineri vor să plece din această zonă. Sociolog: „Putem vorbi de un veritabil amurg colectiv al Văii Jiului”

90 la sută dintre tineri vor să plece din această zonă Ultimele mine de cărbune din Valea Jiului mai au doar câteva sute de angajați fiecare, iar perspectiva închiderii lor este văzută de mulți localnici ca sfârșitul epocii industriale a regiunii și un motiv suplimentar de a pleca definitiv din zonă.

90 la sută dintre tineri vor să plece din această zonă: migrația și depopularea Văii Jiului

Valea Jiului, înconjurată de munții Parâng, Retezat, Șureanu și Vâlcan, cu resurse naturale valoroase și numeroase stațiuni montane, trece printr-un paradox: deși are potențial turistic ridicat, populația celor șase orașe miniere — Petrila, Petroșani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni și Uricani — s-a redus continuu în ultimele două decenii, în special din cauza declinului mineritului.

Mai puțin de 100.000 de oameni locuiesc astăzi în regiune, față de peste 150.000 la începutul anilor ’90, când aproape 40.000 de persoane lucrau în cele 14 mine de cărbune, scrie Adevarul.

Primele închideri au avut loc imediat după 1990, la exploatările Iscroni, Petrila Sud, Lonea Pilier și Câmpul lui Neag, iar în anii 2000 au urmat alte mine istorice, precum Aninoasa, Dâlja și Valea de Brazi. În 2015 s-a închis mina Petrila, iar în 2017 Paroșeni și Uricani, lăsând doar exploatările Lonea, Vulcan, Livezeni și Lupeni, cu câteva sute de angajați fiecare și producție aproape neglijabilă.

Sociologul Valentin Fulger explică că restrângerea mineritului a transformat Valea Jiului din regiune de imigrare într-una de emigrare. Complexul Energetic Valea Jiului a ajuns la circa 2.000 de angajați, iar populația regiunii s-a redus cu peste un sfert față de anii ’90.

Depopularea și îmbătrânirea populației nu sunt simple fenomene naturale, ci efecte ale restructurării mineritului și pierderii funcțiilor industriale. Studiile realizate în 2024 arată că aproximativ 90% dintre tineri (18–24 de ani) își doresc să plece spre marile orașe, considerând Valea Jiului lipsită de oportunități economice și perspective de dezvoltare.

Șansele de relansare economică au fost ratate în anii 2000

Șansele de relansare economică au fost ratate în anii 2000, când reconversia profesională a populației disponibilizate ar fi fost posibilă doar dacă ar fi existat planuri coerente, adaptate pregătirii industriale a celor disponibilizați. În prezent, relansarea regiunii este extrem de dificilă. „Am fost martorii incompetenței statului român în acest domeniu. Putem vorbi de un veritabil amurg colectiv al Văii Jiului, nu doar industrial, ci și demografic, identitar, educațional și cultural”, subliniază Fulger.

Profesorul mai notează că planurile de reconversie profesională au eșuat adesea pentru că statul nu a ținut cont de competențele oamenilor, iar locurile de muncă temporare nu puteau înlocui necesarul de joburi durabile și adaptate calificărilor lor. Minerii și familiile lor au fost astfel prinși într-un cerc vicios de lipsă de oportunități și migrație forțată, iar imaginea Văii Jiului a fost afectată și de mineriadele din anii ’90, percepția investitorilor fiind că regiunea era riscantă pentru afaceri.