În structura portofoliilor de investiţii recomandate pentru 2008, piaţa imobiliară deţinea ponderea cea mai mare. Ce s-a întâmplat cu piaţa imobiliară, cel puţin în a doua parte a anului, o ştim deja. Tranzacţii blocate, ordine de vânzare rămase fără cumpărător, proiecte imobiliare amânate, constructori în pană de comenzi. Recomandarea investiţiilor în companii cu potenţial de dezvoltare părea la sfârşitul anului 2007 un truism care nu avea nevoie de o argumentare susţinută.
Apariţia, însă, şi în România, a primelor semne de criză economică face tot mai dificilă identificarea companiilor cu potenţial de dezvoltare. Marile companii, altă dată, vedetele economiei naţionale şi-au închis temporar activitatea sau au anunţat disponibilizări masive de personal. Iar perspectivele de dezvoltare pentru anul viitor au fost reduse drastic de oamenii de afaceri care vorbesc acum mai degrabă de o stagnare a profitului pe fondul unor contracţii ale activităţilor economice.
Nici vedetele pieţei de capital nu au făcut excepţie la acest capitol. Ba chiar, piaţa de capital în ansamblu a fost prima victimă locală a crizei financiare internaţionale. Bursa a devenit practic în acest an refugiul pentru investitorii cu un apetit foarte ridicat la risc. Şi nu erau deloc puţini cei care la sfârşitul anului trecut recomandau o pondere consistentă de acţiuni în portofoliul de investiţii pentru 2008. Care bancher ar fi crezut atunci că dobânzile la depozite vor rivaliza cu randamentele plasamentelor de pe piaţa de capital?
Continuarea creditării, expansiunea consumului, extinderea reţelelor erau ipotezele de lucru ale băncilor pentru acest an. Cât de hazardate puteau părea aceste ipoteze când ritmul anual de creştere al creditării era de peste 60%?! Ce s-a întâmplat cu creditarea în a doua parte a anului continuă să producă efecte în planul economiei reale prin reducerea consumului şi implicit prin restrângerea activităţilor de producţie pentru o mare parte din grupurile industriale.
