Priorităţile guvernării ar trebui să fie, în orice scenariu, restructurarea administraţiei şi realocarea fondurilor către investiţii, iar singura garanţie că aceste lucruri se vor întâmpla este acordul de finanţare cu Fondul Monetar Internaţional, spun economiştii consultaţi de Business Standard.
“Oricare candidat câştigă, vor fi nişte consecinţe specifice, dar ele nu pot fi anticipate, pentru că la noi nu au apărut angajamente politice ferme. În Italia, s-a promis amnistie fiscală şi s-a făcut, în Franţa, se garantează creditele, în Germania, Angela Merkel negociază personal vânzarea Opel. (...) La noi, sper doar să nu se consume tot împrumutul FMI pe salarii şi pensii. Asta se poate întâmpla o singură dată”, spune Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România.
Pe de altă parte, potrivit lui Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen, acordul cu FMI depăşeşte în importanţă faptul că România este în an electoral.
“Aceste alegeri au o miză mai mică decât altele, pentru că avem monitorizare clară din partea FMI. Nu are importanţă cine câştigă, ci cum ne vom ţine de acord. Alternativa să abandonăm acordul ar duce la dezastru. Nu e loc de populism. Cine şi-ar asuma acest risc politic?”, comentează Dumitru.
Potrivit lui Lucian Anghel, economistul-şef al BCR, principalul risc în următoarele trei luni ar fi o supralicitare, din partea Guvernului, a primelor rezultate pozitive din economie.
“E posibil să avem o uşoară creştere a PIB chiar din trimestrul al treilea faţă de trimestrul anterior. Însă nu trebuie să anunţăm victoria înainte de a stinge incendiul. Statistic vom arăta mai bine, însă perioada dificilă va continua şi în 2010, când şomajul va creşte, iar veniturile disponibile vor scădea”, spune Anghel.
În opinia sa, potenţialul impact al unor măsuri populiste ar fi atenuat de acordul cu FMI, dar nu în întregime, iar “dacă nu respectăm acordul este mai rău decât dacă nu l-am fi încheiat”.
“Din 2010 avem o fereastră de oportunitate de trei ani neelectorali, în care România nu îşi mai permite să nu se concentreze pe obiective şi pe termen lung, adică investiţii în infrastructură, agricultură şi energie. De asemenea, trebuie să ne aşteptăm şi la măsuri nepopulare, de restructurare”, mai comentează Lucian Anghel.
