A murit "Micul Prinţ" al Cambodgiei

Norodom Sihanouk s-a născut în 1923 şi a ajuns pe tronul Cambodgiei în 1941 cu sprijinul amiralului francez Decoux, guvernatorul Indochinei, care se raliase guvernului de la Vichy. A fost, aproape la propriu, smuls din şcoala de fete pe care o frecventa şi unde părinţii îl înscriseseră pentru a-l feri de brutalităţile tinerilor de vârsta sa.

 

Trăieşte în lux, răsfăţ şi indiferenţă, până la moartea uneia dintre fiicele sale, în 1952, când Sihanouk decide să se consacre exclusiv poporului. Prin manevre neobosite, reuşeşte, doi ani mai târziu, să obţină independenţa Cambodgiei, cu şase luni înaitea bătăliei de la Diên Biên Phu, unde forţele franceze au suferit o decisivă înfrângere în faţa luptătorilor Viet Min. În 1955, Sihanouk a abdicat în favoarea tatălui său.

 

Ca prinţ, era liber să candideze la alegeri şi şi-a fondat propriul partid, Sangkum, de inspiraţie socialistă. O lovitură de maestru. Numai că, în martie 1970, pe când se afla pe Coasta de Azur, a fost victima unei lovituri de stat pro-americane, dată de prim ministru.

 

Zhou Enlai îi oferă atunci o a doua patrie, în China, şi-l foloseşte pentru a izola Vietnamul. Sihanouk a acceptat să conducă un front de rezistenţă anti-vietnameză, dominat de Kmerii Roşii. În 1975, aceştia îşi fac intrarea triumfală în Phnom Penh, iar pe urmele lor revine în ţară şi Sihanouk, şef de stat fără putere, prizonier în propriul palat.

 

A asistat neputincios la decimarea propriei familii: a pierdut 5 copii şi 14 nepoţi şi nu a fost el însuşi anihilat doar pentru că se bucura de protecţia Chinei. Cambodgienii au primit acelaşi tratament: reforma agricolă lansată de khmeri a dus la o foamete generalizată, iar insistenţa lor de a se autoîntreţine, chiar şi în ce priveşte medicamentele, a provocat moartea a mii de oameni de boli vindecabile, cum ar fi malaria. Alţi sute de mii au murit în urma unor execuţii brutale şi arbitrare şi a torturilor.

 

După prăbuşirea Khmerilor Roşii, Sihanouk a fost acuzat de orbire politică, ambiguitate şi complicitate, dar el a replicat că trebuia, înainte de toate, să rămână cu poporul său.

 

În ianuarie 1979, în ajunul intrării trupelor vietnameze în capitală, un avion îl va duce pe prinţ la Beijing. Ca să scape Cambodgia de sub dominaţia Vietnamului se aliază din nou cu foştii săi călăi, khmerii. În aprilie 1991, când China şi Vietnamul îşi normalizează relaţiile, vine însă şi soluţia pentru Cambodgia. În acelaşi an, la Paris, un acord internaţional permite o intervenţie masivă a ONU în Cambodgia şi-apoi organizarea de alegeri, în 1993.

 

Monarhia constituţională a fost restaurată, iar Norodom Sihanouk şi-a recăpătat prerogativele de şef al statului. Prinţul a devenit rege.

 

Diabetic, cu un cancer şi o tumoră la creier, nu şi-a mai părăsit palatul decât pentru a merge la tratament în China. A abdicat în toamna lui 2004 şi a reuşit să-l impună la tron pe fiul său Sihamoni, în ciuda Constituţiei care nu prevede nici abdicarea nici desemnarea de către monarh a unui moştenitor.