Europa este în stare de șoc din cauza distrugerii pădurilor din Amazon, însă cele mai vaste și valoroase păduri naturale din Europa Centrală dispar în ritm accelerat din cauza exploatărilor forestiere masive. Pentru a identifica locurile în care se găsesc cele mai valoroase păduri din România, Fundația EuroNatur a comandat un inventar amănunțit pentru a le identifica. Rezultatul se numește PROMOFARO și vine de la ~PRIMary and Old growth Forest Areas of ROmania / Pădurile Primare și Seculare e ale României. Rezultatele sunt promițătoare, dar în aceeași măsură îngrijorătoare: România încă deține cel puțîn 536 000 de hectare de păduri potențial naturale și primare, mai mult decât orice alt stat membru UE (cu excepția Scandinaviei). Însă aceeași analiză ne arată că distrugerea pădurilor avansează într-un ritm deosebit de accelerat.   Inventarul PRIMOFARO se bazează pe criterii de identificare științifică și a fost conceput prin analiză vizuală a imaginilor satelitare și regionale. Hărțile digitale PRIMOFARO au fost validate prin vizite în teren, și în premieră, prin comparația amănunțită a imaginilor satelitare actuale și istorice, din programul declasat US Army CORONA (1960)   Pe hârtie, două treimi – mai mult de 300 000 de hectare – din pădurile naturale ale României sunt incluse în rețeaua europeană Natura 2000, incluzând și parcuri naturale și naționale. Dar majoritatea acestor păduri nu beneficiază de niciun fel de protecție. Doar 6% dintre ele au fost incluse în Catalogul Național al Pădurilor Virgine până în acest moment. Acesta include doar pădurile declarate cu strictețe “păduri virgine”, în timp ce restul pădurilor aproape la fel de valoroase sunt excluse complet și în consecință, degradările sunt omniprezente în siturile Natura 2000 și în parcurile naționale. PRIMOFARO arată că aproape 50% dintre pădurile virgine, care au fost identificate în proiectul “Pin Matra” în anul 2005, au fost deja distruse sau degradate.   “Am privit mai departe de criteriile stricte ale pădurilor virgine în mod intenționat, pentru că scopul a fost să identificăm păduri cu importantă biologică și climatică ridicată. Aproximativ 8% dintre pădurile României sunt încă într-un stadiu cât se poate de natural. Acestea pot fi denumite echivalentul pădurii Amazoniene pentru Europa. Puținele păduri virgine care au mai rămas exclud păduri primare deosebit de importante. Pădurile primare și seculare au devenit extrem de rare în Europa, toate trebuie să aibă statut de protecție specială, “ subliniază Matthias Schickhofer, co-autor PRIMOFARO.   “Europa trebuie să acționeze împreună pentru a conservă moștenirea naturală impresionantă a României. Soluția este suportul financiar pentru compensarea proprietarilor de păduri private. Nu în ultimul rând, România trebuie să respecte în totalitate legea internațională și legislația Natura2000: pădurile naturale Natura2000 care se află pe proprietatea statului trebuie să fie protejate prin acțiune guvernamentală imediat,” spune Gabriel Schwaderer, Director Executiv al Fundației Euronatur.   “Guvernul României a eșuat în protejarea pădurilor primare și seculare. În timp ce îi ținea pe ecologiști ocupați cu poveri birocratice în conjuncție cu Catalogul Pădurilor Virgine, zeci de mii de hectare de pădure naturală din situri Natură 2000 și parcuri naționale au fost distruse. Legislația Europeană ne obligă să protejăm toate pădurile în stare de bună conservare, nu doar câteva muzee de păduri virgine,” a încheiat Gabriel Păun, Președintele Agent Green.     Inventarul PRIMOFARO a identificat 525.632 de hectare de potențiale păduri bătrâne și primare, inclusiv 480.054 de hectare validate ca neprezentând urme de utilizare umană cel puțin din anii 60. Aici sunt incluse și 116.589 de hectare de păduri „virgine și cvasivirgine” identificate în 2005 de studiul Pin Matra (Biris and Veen 2005).   Nu se poate stabili cu exactitate cât din această pădure cu valoare ridicată de biodiversitate poate fi considerată „virgină”. Cu toate acestea, suntem de părere că nu cantitatea de pădure „virgină” este chestiunea cea mai importantă deoarece conservarea ecosistemelor de pădure trebuie să meargă dincolo de această definiție restrictivă. Factori ca biodiversitatea, valoarea de conservare la nivel local și regional, conectivitatea, potențialul de regenerală naturală, stocarea carbonului și serviciile ecosistemice trebuie de asemenea luate în considerare.   Catalogul naţional al pădurilor virgine şi cvasivirgine din România, care conține criteriul pădure „virgină”, exclude complet alte abordări (paduri seculare sau primare) și regimuri de protecție ca parcuri naționale, rezervații naturale și situri Natura 2000. Toate aceste abordări se concentrează pe valoarea ridicata a biodiversitatii ecosistemelor și nu folosesc criteriul pădure „virgină” pentru a  face diferenția între diferite regimuri de protecție. Însă 12 dintre parcurile naționale ale României sunt administrate de regia silvică de stat, Romsilva. În multe cazuri, „nucleele” sub protecție strictă acoperă mai puțin de 50% din suprafața parcului național. Pădurile din cadrul parcurilor naționale dar în afara acestor arii centrale sunt tratate de Romsilva ca orice alt sit de exploatare forestieră în scopuri comerciale din afara parcurilor. Astfel continuă să dispară păduri bătrâne și primare, chiar și în interiorul parcurilor naționale. Aceasta contrazice clar Ghidul IUCN în materie de parcuri naționale care recomandă conservarea ecosistemelor naturale de mare întindere pe cel puțin 75% din suprafața parcului.   Pe lângă aceasta, doar o mică parte dintre pădurile bătrâne și primare din siturile Natura 2000 se bucură de protecție asigurată. Directivele UE privind habitatele și păsările obligă țările membre să evite „deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii”. De aceea este nevoie să se realizeze  o „evaluare corespunzătoare” a „efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă” înainte ca orice „plan sau proiect pentru situl respectiv să fie aprobat”.   Nu pare însă că aceste cerințe legale sunt respectate suficient în România: păduri bătrâne și primare din situri Natura 2000 – inclusiv numeroase tipuri de habitat și specii protejate – dispar pe zi ce trece. „Evaluările corespunzătoare” (evaluarea impactului asupra mediului în situri Natura 2000) sunt mai degrabă niște exerciții birocratice care nu realizează o evaluare coresponzătoare a efectelor ecologice ale unor planuri și proiecte ca exploatările forestiere și construcția de drumuri.   Pădurile primare rămase în România sunt unice nu numai datorită întinderii lor mari, dar și pentru că sunt încă bine conectate între ele la scara peisajului. Acest grad înalt de conectivitate este o caracteristică unică a peisajului românesc de pădure și ar trebui să i se acorde eforturi de conservare speciale.     Aceste peste jumătate de million de hectare de potențială pădure bătrână și primară reprezintă în jur de 8% din suprafața împădurită a României. Este o contribuție enormă la patrimonial natural unic al Europei și merită să beneficieze de conservare la nivelul UE.     Raportul de evaluare globală al IPBES[1] din 2019 arată în mod clar cât de serioase au devenit deja efectele crizei accelerate a biodiversității.  Raportul nu lasă nicio urmă de îndoială asupra faptului că există o legătură strânsă între pierderea diversității și încâlzirea globală. Defrișările și sistemele actuale de agricultură, inclusiv creșterea animalelor, generează cam un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră, dar contribuie considerabil și la declinul biodiversității.   Conform raportului IPBES există consens printre oamenii de știință asupra faptului că este nevoie de acțiune urgentă pentru a se stopa pierderea biodiversității și încălzirea globală. Concluziile IPBES subliniază că trebuie să se pună capăt deteriorării pădurilor naturale intacte din întreaga lume. Aceasta include protecția pădurilor bătrâne și primare peste tot pe planetă. Aceasta include cu siguranță și Europa, continental cu cel mai mare grad de conversie a peisajului natural în peisaj industrial.