Acordul pentru climă, pus în pericol de certurile pe tema banilor

În urmă cu o săptămmână, când reprezentanţi a peste 190 de ţări s-au reunit în capitala daneză, perspectivele păreau excelente: Statele Unite şi China, care nu au semnat Protocolul de la Kyoto privind schimbările climatice, anunţau angajamente importante pentru combaterea poluării. Alte ţări se angajau să ajute ţările sărace să-şi rezolve problemele din domeniu. Discuţiile s-au împotmolit însă imediat ce s-a pus problema banilor, scrie The Economist. Unul dintre documentele de lucru ale reuniunii, aşa-numitul “text danez”, a stârnit furie în rândul ţărilor în curs de dezvoltare, pentru că intenţiona să lege finanţarea ţărilor sărace de către cele bogate de acţiuni specifice luate de ţările în curs de dezvoltare.

Un acord privind combaterea schimbărilor climatice are încă şanse de a fi încheiat, în ciuda blocajului negocierilor din zilele anterioare. Principalele obstacole nu sunt emisiile de gaze cu efect de seră, care nu se vor schimba mult, ci felul cum va fi formulat acordul şi, mai ales, sumele pe care le implică acesta.

Toată lumea este de acord că ţările sărace, inclusiv China şi India, au nevoie de bani pentru a limita schimbările climatice prin implementarea de tehnologii nepoluante şi de noi soluţii pentru conservarea pădurilor şi pentru a face faţă efectelor schimbării climei. Dar ţările bogate au propus un “fond rapid”, la care vor participa şi SUA, pentru care ONU a sugerat valoarea de 10 miliarde de euro. Ţările sărace spun însă că această sumă “nu va ajunge nici măcar pentru sicriele” victimelor schimbărilor climatice. Grupul ţărilor sărace şi emergente, aşa-numitul G77, propune ca fiecare ţară bogată să aloce între 0,5% şi 1% din PIB acestui fond. Astfel, suma ar ajunge la sute de miliarde de dolari.

Astfel de transferuri de la săraci la bogaţi au loc deja. Statele bogate îşi respectă ţintele de emisie alocând fonduri ţărilor sărace, în cadrul Protocolului de la Kyoto. Acest sistem este criticat la Copenhaga, pe motiv că alege arbitrar proiectele de reducere a poluării pe care le finanţează. În plus, ţintele documentului sunt scăzute - se prevede reducerea a doar 330 milioane de tone de CO2 pe an, în condiţiile în care reducerile ar trebui să fie de miliarde de tone anual.

Investiţii de zece trilioane de dolari

Agenţia Internaţională pentru Energie estimează că ar trebui investite peste 10,5 trilioane de dolari între 2010 şi 2030 pentru a obţine “revoluţia energetică” necesară prevenirii încălzirii globale. “Nu există suficienţi bani publici în lume pentru a face investiţiile necesare”, spune Kim Carnahan, cercetător al ONU. “Companiile private vor face investiţiile de care e nevoie, pe baza semnalelor economice” transmise de guverne, adaugă el.

În timpul summitului, negociatorii ONU au inclus o ţintă de reducere a emisiilor de CO2 între 15% şi 49% pentru ţările dezvoltate, până în 2010, comparativ cu nivelul din 1990. O schiţă precedentă prevedea reduceri de 30-45%. Reprezentanţi ai Chinei, Statelor Unite, Uniunii Europene şi Indiei, principalii poluatori ai lumii, au plecat din sala de şedinţe în repetate rânduri, nemulţumiţi de evoluţia discuţiilor. Şefii de stat şi guvern care sosesc astăzi la Copenhaga ar putea fi nevoiţi să recurgă la un compromis, pentru a se ajunge, într-un final, la acordul considerat cel mai important pentru limitarea schimbărilor climatice. Un studiu recent arăta că temperatura planetei ar putea creşte chiar şi cu 7 grade Celsius până în 2050.