Omul, mai exact societatea de administrare a investitiilor (SAI) pe care o conduce, facuse si demersurile legate de modificarea reglementarilor necesare pentru functionarea fondurilor imobiliare. In fapt, “omul” este destul de amarat ca Autoritatea i-a intors inapoi un prospect de fond de investitii, pentru ca acela isi propunea sa investeasca in active imobiliare. Si Autoritatea nu recunoscuse, inca, aceasta “clasa de active” in care se poate investi. Meseriasul respectiv considera ca este total ineficient doar sa privesti pasiv cum boom-ul imobiliar nu-si gaseste finantare si refinantare prin piata de capital, desi are ritmuri de crestere anuale de circa 30%.
Reprezentantii SAI-urilor sunt nemultumiti ca, dupa ani de zile in care au muncit pentru ca industria fondurilor mutuale, si nu numai, sa-si recastige credibilitatea, nu pot profita de expansiunea economica a tarii, datorita unor reglementari, zic ei si nu numai ei, prea putin flexibile. In speta imobiliara, accesul micilor investitori este interzis, datorita conditiei impuse persoanelor fizice de a detine bani multi pentru a putea participa la fonduri de investitii imobiliare. Mai multi administratori de fonduri de investitii de tip private equity din Europa de Sud-Est au petrecut o buna parte a timpului primei lor conferinte anuale explicand ca entitatile pe care le gestioneaza sunt pe nedrept ignorate.
Nu sunt incluse in randul plasamentelor reglementate pentru fondurile de pensii. Reglementarile nici nu interzic, dar nici nu dau voie explicit fondurilor de pensii sa investeasca in fonduri tip private equity. Si acestea sunt active care ar trebui ... “promovate”. Fara precizarea explicita, administratorii fondurilor de pensii se vor teme de astfel de investitii, pentru ca, la inceput, Autoritatea in cauza va fi mai degraba conservatoare. O alta autoritate, o comisie a pensiilor care, in fond, tot de piata de capital se ocupa.
