În contextul crizei, sistemele de pensii din statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare au pierdut în 2008 circa 20% din valoarea activelor. Potrivit raportului privind sistemele de pensii al OECD, la finele anului 2007, activele respectivelor fonduri erau evaluate la 28.000 de miliarde de dolari, iar la finele lui octombrie 2008, valoarea acestora era cu aproximativ 5.000 de miliarde mai mică. Din această sumă, 3.300 de miliarde sunt pierderile estimate numai pentru sistemul de pensii din Statele Unite. Totodată, Marea Britanie, Australia, Canada, Olanda şi Japonia au contribuit cu un minus de alte 1.200 de miliarde.

Deprecierea activelor fondurilor de pensii este însă mai mică decât scăderea înregistrată de pieţele de acţiuni, datorită reorientării către instrumente financiare cu venit fix. De altfel, cu o expunere pe acţiuni de circa 66% din total active, sistemul de pensii irlandez a fost cel mai crunt lovit de criza globală. Acesta a pierdut circa 30% în termeni nominali, şi 33% în termeni reali.

Potrivit concluziilor raportului OECD, aceste evoluţii au afectat în principal sistemele construite pe principiul contribuţiilor definite. În schimb, sistemele de pensii care prevăd beneficii definite au fost mult mai puţin afectate. Dar scăderea pieţelor financiare le-a înrăutăţit uşor indicatorii de solvabilitate.

În ceea ce priveşte sistemele de pensii care prevăd contribuţii definite, dezavantajaţi sunt contribuabilii care se află foarte aproape de momentul pensionării. Această situaţie este întâlnită mai ales în statele din America Latină, şi Estul Europei. Dar, sistemele de pensii din aceste state sunt relativ tinere, şi prevăd limite de vârstă la înscriere. Prin urmare, numărul de contribuabili în pragul pensionării este foarte mic.

Pe de altă parte, contribuabilii care se află la începutul carierei pot fi câştigători. Aceştia ar putea beneficia de actualele preţuri scăzute ale activelor, în condiţiile revenirii pieţelor pe termen lung.