A fost de neînțeles faptul că ordonanța nu a avut niciun fel de dezbatere publică. Actul normativ a realizat un lucru greu de imaginat într-o economie modernă: mai întâi se ia decizia și după aceea se discută.   Astfel au stat lucrurile cu ordonanța 114. A fost adoptată în luna decembrie, între Crăciun și Anul Nou, până la jumătatea lunii ianuarie, toată lumea s-a lămurit cu prevederile ordonanței, iar după aceea au început dezbaterile cu actorii importanți. Mai întâi cu Banca Națională, apoi cu băncile, au urmat firmele din sectorul energetic și, ieri, adminstratorii fondurilor de pensii private. În tot acest timp, ordonanța își produce efectele și se aplică în economie.   Dar dialogul dintre mediul de afaceri și guvern după adoptarea ordonanței și nu înainte, scoate la iveală o serie de resorturi pentru care a fost emis actul normativ.   Pare că Guvernul are strategia de a folosi ordonanța pentru a forța negocierile cu mediul de afaceri. Adică, pe de o parte, declarațiile responsabililor guvernamentali sunt agresive și tot mai lipsite de logică economică. Un exemplu este cel prin care ordonanța este justificată prin faptul că se dorește ca dobânzile la credite din România să fie egale cu cele din zona euro. Tam-nesam. Fără a ține cont de diferența de inflație, de risc de țară sau de diferența dintre nivelul de intermediere financiară din România și o economie a zonei euro.   mai multe, pe RFI