Adina Aldea

Adina Aldea propune ca tema de dezbatere publicitatea si mesajele subliminale. Cele din urma sunt informatii inserate in imagini, secvente audio sau video, pe care constientul nu le percepe. Ea defineste stimulul astfel: “Un stimul este subliminal atunci cand durata de expunere este atat de scurta incat nu poate fi recunoscut. Publicitatea subliminala utilizeaza semnale si mesaje care sunt prea slabe ca sa fie percepute in mod constient, dar care pot influenta reactia persoanei”. Aldea da cateva exemple, precum Experimentul lui James Vicary din anii ‘50, cand, in timpul unui film la cinematograf, s-a descoperit ca au fost proiectate flash-uri foarte scurte, continand sloganurile “Drink Coke” and “Eat popcorn”, cel al campaniei electorale a lui Francois Mitterrand din 1988, cand genericul de stiri al postului Antenne 2 din Franta a transmis de 2.949 de ori o imagine subliminala a presedintelui Mitterrand, candidat, care a fost reales in aceasta functie. De asemenea, mesajele subliminale au fost utilizate si in timpul campaniei electorale din SUA, in anul 2000. In Fight Club au fost folosite sase mesaje subliminale, care au aparut cate o fractiune de secunda in scenele-cheie ale filmului. Aldea afirma: “Conform dovezilor stiintifice, perceptia subliminala exista, insa aceasta nu poate manipula consumatorul de fiecare data. Daca un consumator nu are o optiune de cumparare bine stabilita, comportamentul acestuia ar putea fi influentat prin mesaje subliminale, insa, daca ne confruntam cu un consumator care stie exact ce vrea sa cumpere, atunci manipularea prin mesaje subliminale este aproape imposibila”. Adina Aldea spune ca, “totusi, din punct de vedere legislativ, s-au luat masuri impotriva publicitatii subliminale. Articolul 6 din Legea publicitatii interzice, pe langa publicitatea inselatoare, si publicitatea subliminala”.

basicmarketing.ro