"Legislaţia care tratează reforma legată de comunicaţiile electronice, precum telefonie fixă şi mobilă, internet, difuzarea TV urmează să revină în Parlament. Pachetul telecom urmăreşte să îmbunătăţească concurenţa, să elimine barierele existente pe piaţa deja liberalizată şi să promoveze investiţii în reţele de ultimă generaţie, garantând totodată protecţia consumatorilor. Reforma se referă şi la managementul spectrului radio", se arată pe pagina de internet a Parlamentului European.
În data de 24 septembrie 2008 a fost votat pachetul legislativ cu privire la Telecom, care a fost dezbătut în cadrul primei sesiuni plenare din septembrie 2008. Raportul Malcolm Harbour (PPE-DE, Regatul Unit) se referă la serviciul universal şi drepturile utilizatorilor legate de reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice.
Propunerea de directivă revizuieşte normele existente cu privire la accesul la reţele şi servicii şi alte drepturi ale utilizatorilor de servicii universale, în special protecţia datelor personale şi a sferei private. Obiectivul principal este de a întări dreptul consumatorilor la informaţii înainte de semnarea unui contract, ca de exemplu tarifele percepute, restricţii impuse de operator ( limite cu privire la accesul la servicii tip internet voice).
Potrivit raportului adoptat de Comisia pentru Piaţă Internă, operatorii trebuie să furnizeze consumatorilor informaţii transparente cu privire la preţuri şi tarife, taxe legate de rezilierea contractului. Scopul principal este de a oferi posibilitatea consumatorilor de a evalua în mod independent costurile legate de schimbarea operatorului. Transferabilitatea numărului este un element determinant în opţiunea consumatorului şi de aceea, ar trebui îmbunătăţită astfel încât, consumatorul să poată schimba operatorul într-o singură zi.
Totodată este important ca toate facilităţile să fie accesibile persoanelor vârstnice şi celor cu dizabilităţi.
Neutralitate tehnologică
Principiul neutralităţii se referă la reţelele de bandă largă, care să nu fie restricţionate de niciun fel de echipament ataşat sau de modul de comunicare care ar putea restricţiona conţinutul, site-uri sau alte platforme.
La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre trebuie să se asigure că nu se impun cerinţe obligatorii cu privire la caracteristicile tehnice specifice, pentru terminale sau alte echipamente pentru comunicaţii electronice care ar putea împiedica introducerea pe piaţă de echipamente şi libera circulaţie a acestor echipamente în şi între statele membre.
Pentru a preveni degradarea serviciului şi încetinirea traficului de-a lungul reţelelor şi pentru a garanta că nu sunt impuse restricţii nejustificate asupra capacităţii utilizatorilor de a accesa sau distribui conţinuturi sau de a folosi, la alegere, orice aplicaţii şi servicii, autorităţile naţionale de reglementare pot emite orientări care să stabilească cerinţele privind calitatea minimă a serviciului şi, după caz, să adopte alte măsuri.
Anumite restricţii tehnice pot fi însă introduse, ca de exemplu blocarea anumitor funcţiuni a cartelei SIM pentru a restricţiona accesul clientului la reţele concurente. Operatorul trebuie să informeze clientul cu privire la eventualele restricţii înainte de semnarea contractului.
Protecţia datelor personale şi informarea corectă
Pentru a aborda aspectele de interes public aferente utilizării serviciilor de comunicaţii şi pentru a promova protecţia drepturilor şi a libertăţilor celorlalţi, autorităţile naţionale competente ar trebui să fie în măsură să producă şi să difuzeze, cu ajutorul furnizorilor, informaţii de interes public legate de utilizarea serviciilor de comunicaţii. Aceste informaţii ar trebui să includă avertismente de interes public legate de încălcarea drepturilor de autor şi alte scopuri ilegale în care poate fi utilizat accesul, precum şi de difuzarea de conţinuturi nocive, alături de recomandări şi mijloace de protecţie împotriva riscurilor la adresa securităţii persoanei, care ar putea apărea, de exemplu, în urma dezvăluirii, în anumite situaţii, a unor informaţii personale, precum şi în legătură cu încălcarea dreptului la viaţa privată şi la respectarea datelor cu caracter personal.
Astfel de informaţii de interes public ar trebui actualizate de fiecare dată când este necesar şi ar trebui prezentate într-o formă scrisă şi electronică uşor inteligibilă, la latitudinea fiecărui stat membru, precum şi pe site-urile web ale autorităţilor publice naţionale. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să fie abilitate să oblige furnizorii să difuzeze aceste informaţii standardizate tuturor clienţilor lor. Costurile suplimentare semnificative suportate de furnizori pentru difuzarea acestor informaţii ar trebui să facă obiectul unui acord între furnizori şi autorităţile competente şi ar trebui să fie acoperite de autorităţile respective. Totodată, informaţiile ar trebui să figureze în contracte.
Potrivit amendamentelor propuse de PE, cade în sarcina autorităţilor relevante ale statelor membre, iar nu a furnizorilor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice, să decidă dacă conţinutul, aplicaţiile sau serviciile sunt legale sau dăunătoare. Cadrul comunitar (Directiva 2002/22/CE) nu impune furnizorilor să monitorizeze informaţia transmisă prin intermediul reţelelor lor sau să întreprindă acţiuni coercitive ori să îi urmărească în justiţie pe acei clienţi care au transmis informaţia, şi nici nu prevede ca furnizorii să fie ţinuţi responsabili pentru aceasta. Responsabilitatea acţiunilor coercitive sau pentru urmărirea în judecată aparţine autorităţilor de ordine relevante.
