Sunt multe companii private care nu au ajuns inca pe bursa. Mai mult, unele dintre companiile romanesti mari au preferat listarea pe piata din Londra.
Piata pe care se listeaza aceste companii romanesti - Alternative Investment Market (AIM) - nu se prea poate numi bursa. Este o piata pe care se listeaza fara prospect, fara istoricul rezultatelor financiare, fara cerinte de free-float. Deci este de fapt, ma rog, este o parere subiectiva, dar asta e parerea mea, este o piata de plasamente private. Asta e tot. Tranzactii nu sunt, lichiditate nici atat.
Deci nu este o bursa. Noi nu vrem asta. Nu vrem companii care se tranzactioneaza o data pe luna. Din acestea avem deja. Nu vrem nici companii unde sunt 20 de actionari cu totul. Companiile acestea aleg Londra, pentru ca a devenit un centru financiar extraordinar de important - a depasit New York-ul anul trecut, si reuseste sa plaseze bani. Vin si foarte multi bani din Rusia acolo, si acei bani cauta investitii bune, nu numai prin bursa. Cei care investesc pe AIM stiu sa-si asume riscurile si accepta sa investeasca in instrumente care seamana mai mult cu private-equity decat cu o bursa.
Dar de ce, totusi, au fost atat de putine listari la BVB?
E foarte greu sa listezi o companie. In momentul in care incepi sa ii spui proprietarului companiei ca trebuie sa cedeze 25% dintre actiuni in piata, ca trebuie sa angajeze o firma de audit, ca trebuie sa-si curete afacerea, sa rezolve conflictele de interese, cand ii mai amintesti si de inside trading, devine mai rezervat. Si chiar dupa ce accepta toate conditiile, tot mai dureaza foarte mult pana la listare. In principiu, ar trebui cel putin un an, dar, mai exact, doi ani pana la listare.
Dar ce face Bursa pentru a atrage noi emitenti pe piata?
In Romania este o problema legata de noile listari: Ne intrebam de ce nu putem sa avem listari noi, macar cinci-sase pe an, asa cum fac tarile din regiune. Problema este ca noi avem deja multe companii listate. Ce e drept, sunt pe Rasdaq, ca acolo le-a plasat istoria capitalismului romanesc, dar sunt listate. Important este sa le facem vizibile. O parte a disparut, o parte s-a delistat, dar grosul este inca acolo. In momentul asta avem peste 1.000 de companii suspendate care nu indeplinesc unele sau altele dintre conditiile sa fie listate pe o bursa. Mai avem 1.000 pe Rasdaq si pe bursa sunt mai putin de 100 de companii. Deci, daca e sa o luam asa, avem mai multe decat Polonia sau mai stiu eu cine, care vine cu 100 de IPO-uri pe an. Eu consider ca o companie care se transfera de la Rasdaq la BVB ar trebui sa fie considerata un IPO, pentru ca inseamna ca abia atunci acea companie a inteles care este avantajul de a fi listat. Vor fi si listari noi.
Una dintre ele (poate chiar in acest an) va fi Erste Bank, actionarul majoritar al BCR. Aceasta va intra in Categoria Companii Internationale, insa mai avem cateva lucruri de pus la punct. Partea interesanta este ca Erste va deveni un experiment important, pentru ca, dupa ce se va lista la Bucuresti, vom sti care sunt pasii ce trebuie urmati cand se vor lista alte companii internationale.
Daca anul acesta Bursa nu se poate lauda cu listari noi, care este evenimentul reprezentativ pentru piata?
Ultimul an calendaristic a fost destul de agitat, dar remarcabil pentru acest an este, cred eu, faptul ca piata Rasdaq a revenit in forta, devenind o sursa de profituri pentru investitorii cu aplecare pentru analiza fundamentala si o adevarata pepiniera pentru categoriile superioare ale bursei. Imi aduc aminte de perioada 1997-1999, cand banii se faceau mai mult pe Rasdaq. Dupa listarea BRD, SNP si a SIF-urilor, situatia a evoluat in favoarea bursei, fapt ce a dus, in final, la fuziunea celor doua piete. Totusi, trebuie subliniat faptul ca actiuni profitabile pentru unii investitori pot fi nepotrivite altora, in special din cauza lichiditatii.
Au fost pareri din piata in acest an, care s-au declarat nemultumite de activitatea Consiliului Bursei.
Cu toate ca din afara lucrurile nu sunt interpretate asa cum le vedem noi, putem spune ca, pana in acest moment, membrii Consiliului de Administratie, impreuna cu conducerea Bursei de Valori Bucuresti, au facut tot posibilul sa faca o piata cat mai atractiva. Si se poate observa ca in aceasta perioada Depozitarul Central a devenit functional, am pus la punct noul Cod bursier si am oferit investitorilor posibilitatea de a investi in mai multe instrumente financiare. Am aprobat si certificatele de alocare pentru majorarile de capital cu scopul de a crea lichiditate suplimentara, pentru ca majorarile de capital se fac greu si se sustrag din lichiditatea pietei. Cat de curand, CNVM va da drumul la drepturile de alocare.
Care sunt planurile conducerii bursei pentru perioada urmatoare? Intra in aceasta agenda imediata si tranzactiile in lipsa?
In continuare vrem sa refacem modul in care se va tranzactiona de acum in colo. E vorba de conturile globale, de gasirea unei metode de a asigura tranzactii in lipsa fara a crea mari mutatii in piata, deoarece trebuie sa modificam substantial modul in care se face decontarea. Cu tranzactiile in lipsa lucrurile sunt ceva mai complicate. Munca cea mai grea trebuie facuta la Depozitar. Trebuie sa renuntam la prevalidarea ordinelor de vanzare si sa vedem ce introducem in locul ei, pentru ca prevalidarea este un element de management al riscului si nu putem renunta la el fara a compensa cumva acest lucru. Dupa ce stabilim si aceste detalii, nu ar trebui sa mai dureze mult pana cand acestea vor putea fi folosite de investitori.
Se spune ca foatre dificil este sa faci primul milion de euro. Poti sa faci primul milion de euro la bursa?
O butada cunoscuta spune ca modul cel mai simplu in care poti face o mica avere pe bursa este sa pornesti cu o mare avere. Lasand gluma deoparte, multi investitori au facut milioane pe bursa, pornind de la sume mult mai mici. Fiecare investitor de succes are anumite calitati care-l deosebesc de marea masa - unii studiaza cu lupa raportarile companiilor, altii merg pe investitiile pe care le pricep si despre care pot lua informatii direct, la prima mana, altii investesc dupa ce culeg informatii de la doi‑trei brokeri pentru a avea o imagine cat mai obiectiva. Cert este faptul ca totii investitorii de succes pe care-i cunosc sunt persoane consecvente si, de cele mai multe ori, sunt investitori pe termen mediu-lung.
Cand trebuie sa vinzi o actiune? Ce trebuie sa ai in vedere cand iei o asemenea decizie?
Eu am un mare defect: nu imi place sa vand. Desigur ca vand, cand am impresia ca exista plasamente cu potential mai ridicat sau cand pretul a depasit asteptarile mele bazate pe evaluarea fundamentelor afacerii. In cazul achizitiilor care cauta sa speculeze un eveniment - o privatizare, o majorare de capital, vand atunci cand evenimentul si-a produs efectele sau daca evenimentul s-a amanat, lucru destul de frecvent in cazul privatizarilor.
BVB
- 1997 - lansarea primului indice, BET
- 1998 - lansarea celui de-al doilea indice, BET-C
- 2000 - lanseaza primul indice sectorial, BET-FI
- 2005 - a lansat impreuna cu Bursa din Viena indicele ROTX
- 2007 - a lansat tranzactiile futures pe indicii BET si BET-C
- Valoarea tranzactiilor in primele trei trimestre din 2007 a ajuns la 3,2 miliarde euro
Curriculum Vitae
- 47 de ani
- Casatorit, doi copii
- Membru in Consiliul Bursei de Valori Bucuresti
- 1997 - Cursurile seminarului desfasurat la Franklin College, Lugano-Global Market Investment Opportunities and Risks
- A publicat cartea “Companiile offshore sau evaziunea fiscala legala”, publicata de editura ALL BECK in 1999, republicata in 2004
“Ne intrebam de ce nu putem sa avem listari noi, macar cinci-sase pe an, asa cum fac tarile din regiune. Problema este ca noi avem deja multe companii listate. Ce e drept, sunt pe Rasdaq, dar important este sa le facem vizibile. Adrian Manaila membru in Consiliul Bursei
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
