Spre deosebire de raportul preliminar dat publicitatii in februarie, in care se indicau slabiciunile existente la nivelul procedurilor de control privind tranzactiile efectuate de pietele de capital, cel final merge mult mai departe, identificand posturile si persoanele a caror activitate a fost deficitara. “Principalul vinovat” este, astfel, considerat a fi “superiorul direct al lui Jerome Kerviel”, care “a dat dovada de o toleranta inadecvata fata de comportamentul riscant adoptat de trader in cazul tranzactiilor” neautorizate. Raportul confirma si mult speculata complicitate existenta intre Jerome Kerviel si un alt “trader asistent”. Astfel, se arata ca “numeroase operatiuni de natura frauduloasa ale lui Jerome Kerviel au fost surprinse de catre acest trader asistent”.
Raportul final nu confirma, totusi, faptul ca Jerome Kerviel “ar fi deturnat” fonduri destinate altui gen de operatiuni financiare in cadrul tranzactiilor frauduloase pe care le-a realizat, asa cum se sugera in cel preliminar. Totodata, raportul final indica existenta “anumitor slabiciuni” la nivelul functiilor de control care au creat un context organizational ce a permis realizarea fraudei. Este, astfel, criticata “fragmentarea activitatii de control intre mai multe unitati” si absenta centralizarii sistematice a alertelor si a retransmiterii lor la nivelurile superioare”. Vinovatiile fiind stabilite, raportul propune reorganizarea serviciului de analiza al operatiunilor de piata si crearea unui departament transversal care sa urmareasca tranzactiile realizate de traderi.
Date-cheie
- 24 ian. 2008- SocGen anunta o frauda de 4,9 mld. euro
- 4 februarie - Raportul imediat indica slabiciuni in sistemul de control al bancii
- 5 februarie- Jerome Kerviel afirma ca “nu vrea sa fie tapul ispasitor al SocGen”
- 18 martie- Jerome Kerviel este repus in libertate
