Amenințarea Knowledgeheimer

Liniile de producție de la Ford au marcat un punct de cotitură în istoria omenirii. Lumea avea să se schimbe și cine nu înțelegea necesitatea automatizării și a producției în serie avea să fie strivit de tăvălugul industrializării. După aproape 100 de ani, Skandia a marcat oficial începutul erei cunoașterii: Leif Edvinson a fost angajat la începutul anilor '90 ca CKO (Chief Knowledge Officer) cu scopul de a capitaliza activele intangibile ale organizației. La dimensiunile Skandia, era evident că se irosesc multe resurse și se consumă foarte mult timp pentru „reinventarea roții" în loc să fie facilitat transferul de expertiză, inovare, lecții învățate.

 

Evadarea din cutie. Abia după ce am început să gândesc „out of the box" am înțeles că managementul cunoașterii vine în fapt să întrețină creierul organizației, să‑l dezvolte pentru ca organizația să fie capabilă să funcționeze, să se reinventeze. Organizațiile care nu au un management al cunoașterii funcțional încep să sufere efectele pe care boala Alzheimer o are asupra creierului uman: capacitățile intelectuale se pierd, capacitatea motorie coordonată este limitată, apar tulburări în efectuarea activităților zilnice, se ajunge la incapacitatea de a gândi abstract, iar inițiativele devin din ce în ce mai rare până ce dispar cu desăvârșire.

 

Întrucât manifestările sunt similare la nivelul unei organizații, am denumit boala prin care se manifestă un defectuos management al cunoașterii „Knowledgeheimer". Ideea aceasta m‑a scos la lumină: gândindu‑mă la o organizație ca la un pacient am început să fiu mult mai atent la cauze și efecte decât la instrumente. Knowledgeheimer este filtrul pe care pot să‑l aplic universal pentru a identifica probleme de management al cunoașterii fără să fiu limitat de structuri, instrumente și „analize‑cadru".
Tinerețe fără bătrânețe. Organizațiile pot trăi mai mult decât oamenii care le‑au creat, iar dispariția fondatorilor nu trebuie să ducă la închiderea porților companiilor. Cea mai importantă condiție pentru a evita un astfel de pericol major este ca organizația să‑și mențină un creier sănătos care să o coordoneze eficient și să o adapteze constant la realitățile vremii. Pe măsură ce organizațiile cresc, prin „creierul" acesteia nu mai putem înțelege o persoană sau chiar un grup de persoane, ci rezultatul unei inteligențe colective. Knowledgeheimer este foarte sensibil la câțiva factori de risc, iar vârsta înaintată este unul dintre ei. Knowledgeheimer nu se instalează neapărat ca urmare a trecerii timpului, ci din cauza incapacității de a utiliza și împărtăși cunoașterea acumulată. Organizațiile pot rămâne tinere atât timp cât își păstrează un creier activ.

 

Deși prin ele însele nu rezolvă fondul problemei, investițiile în sisteme de retenție și distribuție a informațiilor, platformele de colaborare în interiorul organizației și între organizație și clienți sunt punctul de echilibru al balanței. Fără ele, Knowledgeheimer este deja instalat. Orice organizație are nevoie de informații din surse externe pentru le a completa pe cele din interior. Lipsa accesului la surse externe de informare precum și lipsa unui sistem de evaluare extern a performanței este de asemenea una dintre cauzele apariției Knowledgeheimer. Efectul este ruperea de realitatea exterioară manifestată prin comportament schizoid și retard funcțional.

 

Despre toaletele lui Steve Jobs. În 1991, tratamentul implica maximizarea activelor intangibile ale unei organizații. Ulterior însă, inovația a stat în prim‑planul preocupărilor – dovadă Skandia Future Centre, un spațiu prototip pentru a testa modul în care funcționează noi metode de capitalizare a cunoașterii și, în mod particular, a inteligenței umane în cadrul organizației. Principiul de bază era încurajarea ideilor noi și a proceselor creative. Proiectul a avut succes fiind apoi replicat de Ministerul de Finanțe din Danemarca prin ceea ce ei au numit „Mindlab".
Uneori metodele de tratament țin ele însele de creativitatea pacienților. Steve Jobs a fost criticat de angajați pentru că a mutat dozatoarele de apă și toaletele în mijlocul clădirii. în felul acesta, fiecare era nevoit să iasă din perimetrul său. Discuțiile de la dozatorul de apă adesea începeau și se sfârșeau cu opinii privind procesele și produsele companiei ceea ce în scurt timp a dus la crearea unui mediu informal de manifestare a inteligenței colective.

 

La fel ca în cazul Alzheimer, pentru a combate Knowledgeheimer, creierul organizației trebuie să fie stimulat consecvent și intenționat. Accesul la cunoaștere, retenția și capitalizarea acesteia trebuie să devină un mod de lucru în activitatea zilnică, pentru a oferi flexibilitatea și adaptabilitatea necesară organizației.

 

Liviu Mihăileanu este EMEA Knowledge Manager în cadrul

PricewaterhouseCoopers(PwC)