De la titlu, care se referă la insultele suportate de părinții lui interrasiali în anii ’60, și până la amestecul de rock, soul și pop, Lenny Kravitz face din rasă tema centrală a celui de‑al noulea album“, scrie rollingstone.com despre „Black and White America“ (2011), motivul pentru care artistul va veni la sfârșitul lui septembrie pentru a doua oară în România.
BEST VOICE. Cel mai nou album din discografia lui, „Black and White America“ – promovat încă din 2011 printr‑un turneu din care face parte și concertul din Piața Constituției din Bucureşti, pe 28 septembrie –, a fost conceput cu câțiva ani înainte de a fi lansat, pe când Kravitz se afla în Bahamas cu scopul de a face un alt material, ce ar fi trebuit să se numească „Negrophilia“. Înregistrat în Bahamas și la Paris, albumul are la bază un documentar despre alegerea președintelui Barack Obama, după cum mărturisea artistul pentru usatoday.com: „Nu‑mi amintesc cum se numea, dar era cu toate acele persoane care vorbeau despre președintele Obama, despre cum nu erau de acord să fie ales....“, spunea Kravitz, adăugând: „Știu că există rasism, dar să îi aud pe oameni vorbind despre asta cu atâta ură... a trebuit să scriu o replică“.
Considerat unul dintre cei mai cool bărbați ai Americii atât în ceea ce privește lookul – la sfârșitul anilor ’90 a declanșat o adevărată modă a blugilor cu betelia tăiată și a piercingurilor în nas –, dar și în ceea ce privește talentul muzical – este compozitor și producător, interpret și instrumentist (chitară, tobe, clape, percuție) – Lenny Kravitz nu a stat deloc de la debutul muzical, „Let Love Rule“, din 1989. A scos câte un album la interval de aproximativ doi‑trei ani. A câștigat de patru ori consecutiv (între 1999 și 2002) Grammy pentru cea mai bună voce rock masculină. A jucat în mai multe filme, „The Diving Bell and the Butterfly“, din 2007, fiind doar unul dintre ele (iar mai recent în „Jocurile foamei“). A fondat firma de decoraţiuni interioare Kravitz Design (a realizat, printre altele, un candelabru pentru compania Swarovski). Iar anul trecut a lansat „Black and White America“, pe care îmbină, ca de obicei, rock clasic și alternativ, funk, pop, R&B, jazz, blues.
„Albumul ocupă un loc ciudat“, scriu cei de la musicomh.com, motivând că pare „prea siropos pentru fanii rock, prea agresiv pentru radiourile cu muzică pop, prea religios pentru mainstream și prea încărcat sexual pentru ascultătorii creștini“. Dacă din punct de vedere muzical „Black and White America“ nu este departe de precedentele, în ceea ce privește versurile – despre schimbări în bine pe plan social și personal, despre problemele interrasiale, despre femeile din Eleuthera, insulă din Bahamas – majoritatea criticilor le consideră neinspirate. „Predilecția lui Kravitz pentru a scrie piese... lucrează ca niciodată împotriva lui“, sunt de părere cei de la sputnikmusic.com. În timp ce pe musicomh.com se afirmă că „versurile lui Kravitz sunt mai stângace ca niciodată“.
